teleobiectiv

TELEOBIECTÍV, teleobiective, s.n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se ataşează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [pr.: -le-o-] – Din fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



teleobiectív s. n. (sil. -le-; mf. -ob-iec-), pl. teleobiectíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TELEOBIECTÍV teleobiective n. Obiectiv pentru fotografierea sau filmarea unor obiecte de la distanţă. [Sil. -le-o-biec-] /<fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TELEOBIECTÍV s.n. Obiectiv fotografic, cu distanţă focală lungă, folosit la fotografierea obiectivelor foarte îndepărtate. [pron. -le-o-bi-ec-. / cf. fr. téléobjectif].

Trimis de LauraGellner, 03.06.2007. Sursa: DN



TELEOBIECTÍV s. n. obiectiv fotografic, cu distanţă focală lungă, folosit la fotografierea obiectivelor situate la distanţe mari. (< fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN