- teme
- TÉME, tem, vb. III. 1. refl. A simţi teamă, a fi cuprins de frică. ♢ expr. Cine e muşcat de şarpe se teme şi de şopârlă = cel păţit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-şi face griji. 2. tranz. (pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – lat. timere.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TÉME, tem, vb. III. 1. refl. A fi cuprins de sentimentul fricii, a simţi teamă. ♢ expr. Cine e muşcat de şarpe se teme şi de şopârlă = cel păţit e fricos, prevăzător. Mă tem... = mi-e teamă că..., mi se pare că..., socotesc că... ♦ A fi îngrijorat, a-şi face griji. 2. tranz. (pop.) A fi gelos; a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate în căsnicie. – Lat timĕre (= timere).Trimis de pan111, 04.12.2006. Sursa: DLRMTÉME s. v. creştet, sinciput, vertex.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTÉME vb. 1. a se speria, (înv.) a se stidi, (arg.) a se târşi. (Nu mă teme de nimic.) 2. v. îngrijora.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetéme vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tem, imperf. 3 sg. temeá; perf. s. 1 sg. temúi; conj. prez. 3 sg. şi pl. teámă; part. temútTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TÉME tem tranz. pop. (soţul, soţia) A bănui de infidelitate. /<lat. timereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TÉME mă tem intranz. 1) A fi stăpânit de teamă; a avea teamă. ♢ teme şi de umbra sa, (teme şi de o umbră) a fi foarte fricos. Cine e muşcat de şarpe, se teme şi de şopârlă cel păţit devine foarte prevăzător. 2) A fi cuprins de nelinişte; a fi cuprins de griji; a se nelinişti; a se îngrijora; a se agita; a se frământa. ♢ Mă tem că... mi se pare că ...; cred că ... . /<lat. timereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtéme (-m, -mút), vb. – 1. A fi îngrijorat. – 2. A avea frică de ... – 3. (refl.) A-i fi frică, a simţi teamă. – 4. (refl.) A bănui, a suspecta, a pune la îndoială. – 5. (refl.) A presimţi, a prevedea. – Istr. temu. lat. tĭmēre, prin intermediul unei forme populare *tῑmēre (Puşcariu 1726; REW 8737), cf. it. temere, prov., sp., port. temer, cat. tembre. Sensul tranzitiv este rar în prezent. Puşcariu, Lr., 277, explică forma refl., prin influenţa sl. bojati se; dar cf. construcţia sp. me temo que. Der. temător, adj. (timid, bănuitor); netemător, adj. (îndrăzneţ, încrezător); teamă, s.f. (frică, nelinişte, temoare), postverbal de la teme (după Puşcariu 1723 şi Tiktin, din lat. tima; după ipoteza improbabilă de Roesler, din gr. δεïμα); teamăt, s.n. (înv., teamă); temoare, s.f. (înv., teamă), cf. REW 8738; temut, adj. (care inspiră teamă); temut, s.n. (teamă, gelozie).Trimis de blaurb, 05.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
