- teracotă
- TERACÓTĂ, teracote, s.f. 1. Produs ceramic (obţinut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă şi prin smălţuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obţinerii teracotei (1). – Din it. terracotta.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98teracótă s. f., pl. teracóteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTERACÓT//Ă teracotăe f. Material de construcţie în formă de plăci ceramice, obţinute prin arderea şi emailarea argilei, folosite pentru construirea sobelor, căptuşirea pereţilor etc. /<it. terracotta, germ. TerrakotteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTERACÓTĂ s.f. 1. Produs ceramic fabricat prin arderea argilei din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sculptură realizată în tehnica obţinerii teracotei (1). [< it. terracotta < terra – pământ, cotta – arsă].Trimis de LauraGellner, 04.06.2007. Sursa: DNTERACÓTĂ s. f. 1. produs ceramic obţinut prin arderea argilei, din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. ♢ soba însăşi. 2. sculptură realizată în tehnica teracotei (1). (< it. terracotta)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNteracótă (-te), s.f. – Produs ceramic pentru sobe, obiecte ornamentale etc. it. terra cotta.Trimis de blaurb, 06.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.