- termina
- TERMINÁ, términ, vb. I. 1. tranz. A duce o acţiune până la capăt; a isprăvi, a sfârşi. ♢ loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârşite. 2. refl. A lua sfârşit, a se încheia. ♦ A avea o terminaţie, a se sfârşi în... Cuvântul "masă" se termină cu o vocală. ♢ expr. (fam.) A se termina cu cineva, se spune când cineva nu mai are nici o şansă de scăpare. [prez. ind. acc. şi: termín] – Din fr. terminer, lat. terminare.Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98A (se) termina ≠ a începeTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeTERMINÁ vb. 1. a (se) isprăvi, a (se) încheia, a (se) sfârşi, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mântui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvârşi. (A termina treaba; spectacolul s-a termina.) 2. a finaliza, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, (înv.) a fini. (A termina o lucrare începută.) 3. v. desăvârşi. 4. a epuiza, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mântui. (A termina tot ce avea de spus.) 5. v. încheia. 6. v. ieşi. 7. a se încheia, a se sfârşi, (înv. şi pop.) a se petrece, (înv. şi reg.) a se obârşi. (Toate trec şi se termina.) 8. v. absolvi. 9. v. solda. 10. v. lichida. 11. v. sfârşi. 12. v. expira. 13. v. consuma. 14. v. înceta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeterminá vb., ind. prez. 1 sg. términ, 3 sg. şi pl. términă; conj. prez. 3 sg. şi pl. términe; imper. 2 sg. términăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TERMINÁ términ tranz. (acţiuni) 1) A duce până la capăt; a sfârşi; a încheia. 2) A face să se termine. /<fr. terminer, lat. terminareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TERMINÁ pers. 3 se términă intranz. 1) (despre acţiuni, intervale de timp etc.) A ajunge până la capăt; a se sfârşi; a se încheia; a se isprăvi; a dovedi. 2) A avea drept terminaţie; a se sfârşi; a se încheia. /<fr. terminer, lat. terminareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTERMINÁ vb. I. tr., refl. A (se) sfârşi, a (se) isprăvi. ♦ refl. A avea o terminaţie, a se sfârşi în... [P.i. términ, conj. -ne, imper, -nă. / < fr. terminer, lat. terminare].Trimis de LauraGellner, 06.06.2007. Sursa: DNTERMINÁ vb. I. tr., refl. a (se) sfârşi, a (se) isprăvi. II. refl. a avea o terminaţie, a se sfârşi în ... (< fr. terminer, lat. terminare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
