testaceu

TESTACÉU, testacee, s.n. (La pl.) Subordin de moluşte al căror corp are un înveliş calcaros; (şi la sg.) moluscă aparţinând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



testacéu s. n., pl. testacée

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TESTACÉ//U testaceue n. 1) la pl. Subordin de moluşte având corpul acoperit de un test. 2) Moluscă din acest subordin. /<fr. testacé

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TESTACÉU, -ÉE adj. (Despre moluşte) Al cărui corp este acoperit cu un înveliş calcaros. // s.n.pl. Subordin de moluşte cu corpul acoperit de un test² [în DN]; (la sg.) moluscă din acest subordin. [pron. -ceu, ce-e. / cf. fr. testacé, testacées, lat. testaceus].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TESTACÉU, -ÉE I. adj. acoperit cu o cochilie, cu un test². II. s. n. pl. 1. ordin de moluşte cu corpul acoperit de un test². 2. subordin de protozoare care secretă în jurul lor o membrană organică, rezistentă, de natură gelatinoasă sau pseudochitinoasă. (< fr. tescacé/s/, lat. testaceus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN