ticăloşi

ticăloşi
TICĂLOŞÍ, ticăloşesc, vb. IV. refl. şi tranz. A decădea sau a face să decadă din punct de vedere moral sau material. – Din ticălos.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TICĂLOŞÍ vb. v. debilita, distruge, nenoroci, prăpădi, slăbănogi, slăbi, şubrezi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ticăloşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ticăloşésc, imperf. 3 sg. ticăloşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ticăloşeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A TICĂLOŞ//Í ticăloşiésc tranz. A face să se ticăloşească. /Din ticălos
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE TICĂLOŞ//Í mă ticăloşiésc intranz. A deveni ticălos; a ajunge la degradare morală totală. /Din ticălos
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • ticălos — TICĂLÓS, OÁSĂ, ticăloşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se găseşte într o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. mizerie , et. nec.) + suf.… …   Dicționar Român

  • ticãlós — adj. m., s. m., pl. ticãlóşi; f. sg. ticãloásã, pl. ticãloáse …   Romanian orthography

  • debilita — DEBILITÁ, debilitez, vb. I. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină debil. – Din fr. débiliter, lat. debilitare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEBILITÁ vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) şubrezi, (reg.) a (se) ticăloşi,… …   Dicționar Român

  • distruge — DISTRÚGE, distrúg, vb. III. tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ tranz. şi refl. fig. A face să şi piardă sau a şi pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga linişte sufletească etc.… …   Dicționar Român

  • netrebnicire — netrebnicí, netrebnicésc, vb. IV refl. (înv.) a deveni netrebnic; a se înrăi, a se ticăloşi. Trimis de blaurb, 26.12.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • parşivi — parşiví, parşivésc, vb. IV. (înv., pop. şi fam.) 1. a (se) murdări. 2. a se ticăloşi. 3. a se deprava. 4. a adresa cuiva epitetul parşiv . Trimis de blaurb, 24.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • prăpădi — PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ refl. A şi pierde viaţa …   Dicționar Român

  • păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… …   Dicționar Român

  • tic — TIC1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc., tic tac. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  TIC2, ticuri, s.n. Mişcare convulsivă, bruscă, spasmodică şi repetată,… …   Dicționar Român

  • ticăloşie — TICĂLOŞÍE, ticăloşii, s.f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârşăvie, ticăloşenie, josnicie. 2. (înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. ie. Trimis de ana… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”