tigaie

tigaie
TIGÁIE, tigăi, s.f. 1. Vas de bucătărie de formă rotundă, cu marginea joasă şi cu o coadă lungă, întrebuinţat la prăjit. ♦ (reg.) Cratiţă cu două toarte în care se fierbe mâncarea. 2. Mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de puşcă. – Din bg. tigan, scr. tiganj.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TIGÁIE s. 1. (reg.) rânel, (Ban., Transilv. şi Olt.) raină. (tigaie pentru prăjitul unor alimente.) 2. tigăiţă. (tigaie pentru praful de puşcă.) 3. (tehn.) broască. (tigaie la scrânciob.)
Trimis de siveco, 21.08.2007. Sursa: Sinonime

TIGÁIE s. v. broască, cratiţă, teică.
Trimis de siveco, 11.09.2008. Sursa: Sinonime

tigáie s. f., art. tigáia, g.-d. art. tigăii; pl. tigăi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TIG//ÁIE tigaieăi f. 1) Vas de bucătărie rotund, cu fundul plat, cu marginile joase şi cu o coadă lungă, folosit la prăjit. ♢ A se uita cu un ochi la gaie şi cu altul la tigaie a fi saşiu. 2) Conţinutul unui asemenea vas. O tigaie de cartofi. 3) Mic recipient în care se punea praful de puşcă la vechile arme de foc. [G.-D. tigăii] /<sl. tigani
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

tigáie (-ắi), s.f. – 1. Vas de bucătărie pentru prăjit, cratiţă. – 2. Căldare, tingire, lagăr. – 3. Mic recipiwnt în care se punea praful de puşcă la vechile arme de foc. – var. înv. tigan. Mr. tigane, megl. tigana. Mgr. τιγάνι (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 706; Tiktin; Vasmer, gr., 142), cf. cuman. tegana (Kuun 124), sl. tiganŭ, bg., sb., cr. tigan, rus. tagan. – Der. tigăiţă, s.f. (tigaie mică; casoletă).
Trimis de blaurb, 09.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • ţigaie — ŢIGÁIE, ţigăi, adj. (Despre lână) Scurtă şi creaţă, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creaţă şi mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producţia de lână semifină, de carne şi lapte; oaie din această rasă. –… …   Dicționar Român

  • ţigáie — adj. f., s. f., pl. ţigäi …   Romanian orthography

  • biftec — BÍFTEC, biftecuri, s.n. Felie de carne de vacă friptă la grătar sau în tigaie. – Din fr. bifteck. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  bíftec s. n., pl. bíftecuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BIFTÉC… …   Dicționar Român

  • broască — BROÁSCĂ s. 1. (zool.; Rana esculenta) (Ban.) mioarcă. 2. broască de iarbă (Hyla arborea) v. brotăcel. 3. (bot.; Opuntia ficus indica) (reg.) limba soacrei, palmă cu spini. 4. (bot.) broasca apei (Potamogeton lucens) = (Munt.) paşă. 5. (tehn.)… …   Dicționar Român

  • prăji — PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. tranz. A supune un aliment acţiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a l face comestibil sau pentru a l prelucra. ♦ tranz. şi refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ tranz. şi refl …   Dicționar Român

  • tigăiţă — TIGĂÍŢĂ, tigăiţe, s.f. 1. Diminutiv al lui tigaie (1). 2. (reg.) Vas special, în formă de farfurie cu fundul lat şi cu mâner, în care se fixează lumânarea aprinsă. – Tigaie + suf. iţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TIGĂÍŢĂ s …   Dicționar Român

  • frige — FRÍGE, frig, vb. III. 1. tranz. A prepara un aliment (în special carne sau peşte) prin expunere directă la acţiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ♢ Compus: (fam.) frige linte s.m. invar. = om avar, zgârcit,… …   Dicționar Român

  • friptură — FRIPTÚRĂ, fripturi, s.f. Fel de mâncare constând din carne friptă pe grătar, în frigare, sau în tigaie. – lat. *frictura. Trimis de zaraza joe, 23.01.2004. Sursa: DEX 98  friptúră s. f., g. d. art. friptúrii; pl. friptúri Trimis de siveco, 10.08 …   Dicționar Român

  • hamburger — HÁMBURGER, hamburgeri, s.m. Chiftea plată care se serveşte friptă şi pusă într o chiflă. [pr.: hamburgăr] – Din fr., engl.am. hamburger. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HAMBURGER [pr.: hámburgăr] hamburgere m. Chiftea prăjită care se… …   Dicționar Român

  • scovardă — SCOVÁRDĂ, scoverzi, s.f. 1. (Mai ales la pl.) Un fel de plăcintă din aluat (dospit), prăjită în grăsime (şi umplută cu brânză, urdă etc); prăjitură uscată, minciună. 2. Epitet pentru o pesoană foarte slabă, scofâlcită. [var.: scovérgă s.f.] – Din …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”