tireghie

TIREGHÍE s.f. v. tirighie.

Trimis de camelia.soare, 30.09.2003. Sursa: DEX '98



tireghíe (-íi), s.f. – 1. Drojdie, tartru, depunere, scursură. – 2. Piatră, mălură. – 3. Tartrat, acid de potasiu. – 4. Funingine. – 5. Apă de ploaie care se scurge cu multă tulbureală. – var. (s)t(e)reg(h)ie, (s)tirigie, st(e)revie, stirevie. ngr. τρυγία "drojdie" (Scriban; Gáldi 262), cf. bg. trigija "piatră". var. cu v sînt înv. şi reproduc pronunţarea lui γ ngr. Celelalte ipoteze sînt improbabile: din lat. *stilligĭa (Cihac, I, 264; Koerting 9053; împotrivă, Densusianu, rom., XXXIII, 286); din lat. *stiliginea, contaminare a lui stilla cu fuligineus (Giuglea, Cercetări, 20; Tiktin; Candrea), cf. ribagorz. estellesin; de la stiricidium (REW 8266).

Trimis de blaurb, 17.03.2009. Sursa: DER