topi

TOPÍ, topesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A trece sau a face ca un corp să treacă, prin încălzire, din stare solidă în stare lichidă; a (se) lichefia. ♦ refl. A-şi pierde consistenţa, a se muia (sub efectul căldurii). ♦ tranz. şi refl. fig. (Despre oameni) A (se) înduioşa, a (se) îmblânzi. 2. tranz. şi refl. (fam.) A (se) dizolva (în apă sau în alt lichid). ♦ refl. fig. A se contopi, a fuziona. 3. refl. (Despre lumânări; p. ext. despre obiecte supuse acţiunii focului) A se consuma prin ardere; a se mistui. ♦ fig. (Despre oameni) A slăbi, a se usca, a se vlăgui. ♦ fig. (fam.; despre oameni) A se face nevăzut, a dispărea, a pleca. ♦ fig. A se sfârşi, a se prăpădi, a muri (de fericire sau de dragul cuiva). ♢ expr. A se topi după cineva = a ţine foarte mult la cineva, a iubi cu patimă pe cineva. A se topi de râs = a râde grozav, cu mare poftă. 4. tranz. A supune unele plante textile unui proces metodic de descompunere a tulpinilor lor, prin menţinerea în apă, sub zăpadă sau la rouă, pentru a separa astfel fibrele textile. 5. refl. fig. A se şterge, a se estompa; a.se risipi. 6. tranz. fig. A distruge, a nimici, a desfiinţa. ♦ A consuma, a irosi bani, avere, sănătate etc. – Din sl. topiti.

Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98



A se topi ≠ a îngheţa

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



TOPÍ vb. 1. (reg.) a (se) sparge. (S-a topi zăpada.) 2. v. dizolva. 3. a (se) lichefia. (A topi un metal.) 4. (reg.) a (se) mura. (A topi o plantă textilă.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



TOPÍ vb. v. consuma, desfiinţa, distruge, epuiza, isprăvi, lichida, nimici, prăpădi, sfârşi, termina.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



topí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. topésc, imperf. 3 sg. topeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. topeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A TOP//Í topiésc tranz. 1) A face să se topească. 2) (cânepa, inul etc.) A ţine în apă pentru a separa fibrele de tulpină; a dubi; a mura. 3) fig. A face să nu mai existe (prin aplicarea forţei); a nimici; a distruge; a se prăpădi. 4) fig. A consuma fără măsură; a cheltui fără socoteală; a irosi. topi sănătatea. /<sl. topiti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE TOP//Í mă topiésc intranz. 1) A trece din stare solidă în stare lichidă. 2) fig. A deveni din ce în ce mai puţin vizibil, dispărând. 3) (despre obiecte supuse acţiunii focului) A dispărea prin ardere; a se mistui. 4) fig. (despre oameni) A se slei de puteri (sub acţiunea unui sentiment puternic sau a unei boli latente). ♢ topi din picioare (sau văzând cu ochii) a slăbi foarte repede. A i topi cuiva inima a fi cuprins de sentimente chinuitoare. /<sl. topiti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



topí (-pésc, -ít), vb. – 1. A trece din stare solidă în stare lichidă. – 2. A turna un metal. – 3. A dizolva. – 4. A pune în apă inul sau cînepa pentru a le macera. – 5. A distruge, a anihila, a desface. – 6. A consuma, a risipi, a irosi. – 7. A dispărea. – 8. (arg.) A-şi lua tălpăşiţa, a o şterge. – Mr. tuchescu, tuchire, megl. tupés, tupiri. sl. topiti "a încălzi" (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 417; Conev 76), cf. pol. topić, rus. topitĭ. – Der. topenie, s.f. (dezastru, catastrofă); topilă, s.f. (bazin de topire, baltă pentru in sau cînepă); topitor, adj. (care topeşte, care toarnă metal); topitură, s.f. (topire; turnare; mîncare de jumări cu ceapă); topliţă, s.f. (băltoacă, topilă; izvor de apă minerală caldă); din sl. toplica; topitoare, s.f. (topilă; creuzet); topitorie, s.f. (atelier de topit metale); toplotă, s.f. (înv., apă caldă), sec. XVII, din sl. toplota (Tiktin).

Trimis de blaurb, 25.03.2009. Sursa: DER