topor

TOPÓR, topoare, s.n. Unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc., formată dintr-un corp de oţel cu tăiş la un capăt şi cu un orificiu la partea opusă, în care se fixează o coadă de lemn tare. ♢ loc. adj. şi adv. Din topor = fără fineţe; grosolan, necioplit. ♢ expr. A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăţi mari, a suferi mult. A sta cu toporul la brâu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie. – Din sl. toporŭ.

Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98



TOPÓR s. (prin Bucov.) manea. (A tăia lemne cu toporul.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



TOPÓRUL s. art. v. perseu.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



topór s. n., pl. topoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TOP//ÓR toporoáre n. Unealtă formată dintr-un corp de oţel cu tăiş şi cu o gaură în care se fixează o coadă de lemn, folosit pentru tăiat lemne. ♢ (Ca) din topor grosolan; necioplit. Coadă de topor om servil prin intermediul căruia se fac lucruri condamnabile. /<sl. toporu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



topór (-oáre), s.n. – Bardă, secure. – Mr. tăpor, tupor. sl. toporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 417; Conev 66), cf. bg., slov., rut., rus., pol., mag. topor; pare a fi cuvînt oriental, cf. tc. teber. – Der. toporan, s.m. (înv., ostaş înarmat cu topor); toporaş, s.m. (violetă, Viola odorata, v. hirta, v. Jooi; plante, Tagetes patula, Delphinium consolida, Aquilegia vulgaris); toporăşiu, adj. (violet, de culoarea toporaşului); toporişcă, s.f. (teslă); toporişte (var. toporîşte, mr. tăpărişte), s.f. (coadă de topor), din sl. (bg., rus.) toporište. ţig. sp. tober "topor" (Besses 159) ar putea proveni din rom. sau din tc.

Trimis de blaurb, 25.03.2009. Sursa: DER