tora


tora
TÓRA s.f. a. Nume dat de evrei legii lui Moise şi Pentateuhului care o conţine. b. 1. Cele cinci cărţi ale lui Moise, care constituie Pentateuhul. 2. Ansamblul legilor şi judecăţilor conţinute în scriptura evreiască, în celelalte scrieri sfinte şi în tradiţia orală. 3. Sul de piele sau pergament al Pentateuhului, folosit în sinagogă la slujbele religioase. (cf. fr. thora, tora(h), engl. torah < ebr. bibl. tōrāh = îndrumare, învăţătură, doctrină; lege, legea lui Moise, Pentateuh < hōrāh = a arăta, a indica; a conduce, a instrui, a învăţa (pe cineva); formă factitivă (hiphil) din yārāh = a arunca, a azvârli) [def. b. MW, et. TLF]
Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.