birou

BIRÓU, birouri, s.n. 1. Masă de scris (cu sertare şi compartimente pentru hârtii, acte etc.) 2. Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu. ♢ expr. (A lucra, a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaşte realităţile, birocratic. 3. Organul executiv şi conducătorul activităţii curente a unei organizaţii de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizaţii de mase. ♢ Birou politic = organ al Comitetului Central al unui partid comunist sau muncitoresc, care conduce munca politică şi organizatorică a partidului între două adunări plenare ale Comitetului Central. ♦ Grup de persoane alese de o adunare constituită ca să-i organizeze lucrările şi să asigure buna lor desfăşurare. – Din fr. bureau, rus. biuro.

Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98



BIRÓU s. 1. (înv.) cancelarie, comptoar. (Merge zilnic la birou.) 2. (înv.) scriitor, scriptoriu. (Un birou cu două sertare.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



biróu s. n., art. biróul; pl. biróuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BIRÓU birouri n. 1) Masă de scris (cu sertare). 2) Cameră într-o instituţie, unde este instalată masa de scris şi mobilierul necesar şi unde lucrează funcţionarul acestei instituţii; cabinet. biroul directorului. 3) Secţie administrativ-cancelărească a unei instituţii. 4) Instituţie cu caracter gospodăresc şi financiar, care prestează anumite servicii populaţiei. 5) Organ electiv de conducere al unor organizaţii politice, de masă, obşteşti. [Sil. bi-rou] /<fr. bureau, rus. biuro

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BIRÓU s.n. I. 1. Masă mare de scris, cu sertare (în care se ţin hârtii, documente etc.). 2. Cameră, sală, încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective; mobilier pentru o astfel de cameră. ♦ Instituţie, serviciu public unde lucrează funcţionari, specialişti etc.; (p. ext.) funcţionarii unei astfel de instituţii. II. 1. Organul executiv şi conducător al muncii unei organizaţii politice, de masă, obşteşti, ştiinţifice, internaţionale, al unui organ administrativ. 2. Grup de membri ai unei adunări însărcinat să conducă adunarea respectivă. ♦ Reunirea preşedintelui, a vicepreşedinţilor şi a secretarilor unei adunări legiuitoare. [var. biurou s.n. / < fr. bureau, cf. rus. biuro].

Trimis de LauraGellner, 19.11.2004. Sursa: DN



biróu (biróuri), s.n. – 1. Masă de lucru. – 2. Cabinet (de lucru). – var. biurou. fr. bureau. Tot din fr. provin şi comp. bi(u)rocrat, s.m.; bi(u)rocratic, adj.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



BIRÓU s. n. 1. masă de scris, cu sertare. 2. încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective. ♢ serviciu public unde lucrează funcţionari, specialişti etc. 3. organ executiv şi conducător al activităţii curente a unei organizaţii politice, de masă, obşteşti, ştiinţifice, internaţionale, al unui organ administrativ. 4. grup de membri ai unei adunări, însărcinat să conducă adunarea respectivă. ♢ reunire a preşedintelui, a vicepreşedinţilor şi a secretarilor unei adunări legiuitoare. (< fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN