tovarăş

tovarăş
TOVÁRĂŞ, -Ă, tovarăşi, -e, s.m. şi f. 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viaţa sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeaşi cauză. ♢ Tovarăş (sau tovarăşă) de viaţă = soţ (sau soţie). 2. Termen folosit între comunişti când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea. 3. Epitet dat unei fiinţe, de obicei animal, care însoţeşte pe cineva (în mod constant); fiinţă credincioasă cuiva. 4. Asociat, părtaş (într-o afacere). 5. s.f. art. (fam., ieşit din uz) Educatoare, învăţătoare sau dirigintă în şcoala generală. – Din ucr. tovaryš, rus. tovarişci.
Trimis de LauraGellner, 10.01.2006. Sursa: DEX '98

TOVÁRĂŞ s. 1. (pop.) fârtat, soţ, (reg.) ortac, (înv.) soţie. (tovarăş de muncă.) 2. v. camarad. 3. v. asociat. 4. v. însoţitor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

továrăş s. m., voc. továrăşe; pl. továrăşi; abr. tov.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TOVÁRĂŞ tovarăşă (tovarăşi, tovarăşe) m. şi f. 1) Fiecare dintre persoanele legate prin activitatea sau viaţa dusă în comun, privite în raport una faţă de alta. tovarăş de drum. ♢ tovarăş de suferinţă persoană care a pătimit cu cineva împreună. tovarăş(ă) de viaţă soţ (soţie). 2) Persoană asociată cu alta într-o acţiune sau într-o activitate; companion. /<ucr. tovaryš, rus. tovarišţ
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

továrăş (-şi), s.m. – 1. Prieten, camarad. – 2. Părtaş, asociat. – var. înv. tovaroş. sl. tovarištĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 283), cf. cr. tovariš, slov. tovaruš, pol. towarzysz, rut. tovarys, rus. tovarišt. – Der. tovarăşe, s.f. (camaradă); tovărăşie, s.f. (companie, asociaţie, societate); tovărăşiţă, s.f. (Mold., camaradă); întovărăşi, vb. (a însoţi, a ţine companie; a se asocia, a forma o societate).
Trimis de blaurb, 26.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • továrãş — s. m., pl. továrãşi …   Romanian orthography

  • camarad — CAMARÁD, Ă, camarazi, de, s.m. şi f. Tovarăş de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  CAMARÁD s. tovarăş, (reg., mai ales în Ban. şi Transilv.) ortac, (prin Transilv …   Dicționar Român

  • întovărăşi — ÎNTOVĂRĂŞÍ, întovărăşesc, vb. IV. 1. tranz. A însoţi, a acompania pe cineva pe un drum, într o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. refl. recipr. A se împrieteni. 3. refl. recipr …   Dicționar Român

  • companion — COMPANIÓN, OÁNĂ, companioni, oane, s.m. şi f. (Franţuzism). 1. Camarad, tovarăş. 2. Persoană care făcea parte dintr o societate comercială, artistică etc. – Din fr. compagnon. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COMPANIÓN s. v.… …   Dicționar Român

  • confrate — CONFRÁTE, confraţi, s.m. Coleg de profesiune, tovarăş de meserie. ♦ (înv.) Tovarăş de conspiraţie. – Con1 + frate (după fr. confrère). Trimis de ana zecheru, 26.06.2002. Sursa: DEX 98  confráte s. m., pl. confráţi Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • fârtat — FÂRTÁT, fârtaţi, s.m. (pop.) Prieten nedespărţit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăş, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ţine să i arate prietenie. [var.: fărtát s.m …   Dicționar Român

  • tovărăşesc — TOVĂRĂŞÉSC, EÁSCĂ, tovărăşeşti, adj. Care este specific relaţiilor dintre tovarăşi, care se petrece între tovarăşi. – Tovarăş + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TOVĂRĂŞÉSC adj. 1. camaraderesc, colegial. (Reuniune… …   Dicționar Român

  • tovărăşie — TOVĂRĂŞÍE, tovărăşii, s.f. 1. Relaţia dintre tovarăşi, legătură bazată pe raporturi tovărăşeşti. ♦ Companie, societate. ♢ expr. A ţine (cuiva) tovărăşie = a sta pe lângă cineva pentru a nu l lăsa singur, pentru a l distra; a ţine cuiva de urât. 2 …   Dicționar Român

  • cardaş — CARDÁŞ s. v. camarad, tovarăş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cardáş s. m., pl. cardáşi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  cardáş (cardáşi), s.m. – (înv.) Tovarăş, camarad. – tc …   Dicționar Român

  • comiliton — comilitón s. m., pl. comilitóni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  COMILITÓN s.m. (Italienism) Tovarăş de luptă, de idei; camarad de arme. [< it. commilitone, cf. lat. cum – cu, militare – a fi soldat]. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”