- transcendental
- TRANSCENDENTÁL, -Ă, transcendentali, -e, adj. (În filozofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoaşterii, care premerge experienţei şi o condiţionează. ♦ Care este deasupra lumii reale. – Din fr. transcendantal, lat. transcendentalis.Trimis de ionel_bufu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98TRANSCENDENTÁL adj. (FILOZ.; la Kant) aprioric. (Principii transcendental.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetranscendentál adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transcendentáli; f. sg. transcendentálă, pl. transcendentáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRANSCENDENTÁL transcendentală (transcendentali, transcendentale) 1) (în scolastică) Care ţine de noţiunile cele mai generale (adevăr, bine, lucru etc.). 2) (în filozofia lui Kant) Care ţine de formele apriorice ale cunoaşterii ce organizează datele experienţei. /<fr. transcedantalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRANSCENDENTÁL, -Ă adj. 1. (În filozofia scolastică) Referitor la atributele care depăşesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existenţă. 2. (În filozofia idealistă a lui Kant) Referitor la formele apriorice ale cunoaşterii, care premerge experienţa şi o condiţionează. 3. (Liv.) Superior normelor sau raţiunii umane; care este deasupra lumii reale. [cf. fr. transcendantal].Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DNTRANSCENDENTÁL, -Ă adj. 1. (în fil. scolastică) referitor la atributele care depăşesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existenţă. 2. (la Kant, referitor la formele apriorice ale cunoaşterii) care premerge experienţei şi o condiţionează. 3. care este deasupra lumii reale. (< fr. transcendantal)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
См. также в других словарях:
Transcendental — Tran scen*den tal, a. [Cf. F. transcendantal, G. transcendental.] 1. Supereminent; surpassing others; as, transcendental being or qualities. [1913 Webster] 2. (Philos.) In the Kantian system, of or pertaining to that which can be determined a… … The Collaborative International Dictionary of English
Transcendental — can refer to:In mathematics: * Transcendental number, a class of irrational numbers * Transcendental function, a class of functionsIn philosophy and religion: * Transcendence (philosophy) * Transcendental idealism, a philosophical doctrine… … Wikipedia
transcendental — (adj.) 1660s, from M.L. transcendentalis, from L. transcendentem (see TRANSCENDENT (Cf. transcendent)). Transcendental meditation attested by 1966 … Etymology dictionary
Transcendental — Tran scen*den tal, n. A transcendentalist. [Obs.] [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
transcendental — index mysterious, obscure (abstruse), paramount, recondite Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 … Law dictionary
transcendental — adj. 2 g. 1. Transcendente. 2. [Filosofia] Relativo à razão pura, anteriormente a qualquer experiência … Dicionário da Língua Portuguesa
transcendental — transcendent, ideal, *abstract Analogous words: *supernatural, supranatural: categorical, *ultimate … New Dictionary of Synonyms
transcendental — adj. trascendental … Diccionario de la lengua española
transcendental — ► ADJECTIVE 1) relating to a spiritual realm. 2) relating to or denoting Transcendentalism. DERIVATIVES transcendentally adverb … English terms dictionary
transcendental — [tran΄sen dent′ l] adj. [ML transcendentalis] 1. a) TRANSCENDENT (sense 1) b) SUPERNATURAL 2. abstract; metaphysical 3. of or having to do with transcendentalism … English World dictionary
