bitirmea

bitirmeá, bitirméle, s.f. (înv.) învoială.

Trimis de blaurb, 23.03.2006. Sursa: DAR



bitirmeá (-éle), s.f. – Acord, tranzacţie. tc. bitürme (DAR). Este înv. ca şi der. bitirdisi, vb. (a ajunge la un acord; a se învoi; a compensa), din tc. bitürmek.

Trimis de blaurb, 09.09.2006. Sursa: DER