biu


biu
biu s.n. (reg.) abundenţă, prisos.
Trimis de blaurb, 13.05.2006. Sursa: DAR

bíu s.m. – Abundenţă, belşug. – var. biv. Mag. bő(v). înv. (sec. XVII), azi înlocuit de belşug (‹ bivşug). – Der. bios, adj. (abundent, copios); biuşag, s.n. (abundenţă), din mag. bővseg (Lőwe 41; Gáldi, Dict., 85); ambele înv. cf. belşug.
Trimis de blaurb, 09.09.2006. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.