biunivoc

BIUNIVÓC, -Ă, biunivoci, -ce, adj. (mat.) Care se află într-un raport reciproc şi exclusiv de unu la unu. [pr.: bi-u-] – Din fr. biunivoque.

Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98



biunivóc adj. (sil. bi-u-) → univoc

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



BIUNIVÓC, -Ă adj. Care are corespondenţă unică în ambele sensuri, fiind lipsit de echivoc, de univocitate. ♢ (mat.) Corespondenţă biunivocă = corespondenţă între elementele a două mulţimi, astfel încât elementele uneia dintre ele să corespundă univoc elementelor celeilalte şi invers. [< fr. biunivoque].

Trimis de LauraGellner, 26.01.2008. Sursa: DN



BIUNIVÓC, -Ă adj. care are corespondenţă unică în ambele sensuri. o (mat., log.) corespondenţă biunivocă = corespondenţă între elementele a două mulţimi, astfel încât fiecare element al uneia corespunde univoc unui element din cealaltă. (< fr. biunivoque)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN