trigon


trigon
TRIGÓN, trigoane, s.n. 1. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de plăcintă umplute (umple) cu nuci şi muiate (muia) în sirop. 2. (În expr.) Trigonul cerebral = lamă de materie nervoasă, care (împreună cu corpul calos) face legătura între emisfera dreaptă si cea stângă a creierului mare. – (1) fr. trigone (gr.), (2) gr. trigonon.
Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM

TRIGÓN, trigoane, s.n. 1. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de plăcintă umplute cu nuci şi muiate în sirop; prăjitură în formă de triunghi preparată din aluat franţuzesc umplut cu cremă de vanilie. 2. (În sintagma) Trigon cerebral = lamă de materie nervoasă care (împreună cu corpul calos) face legătura între emisferele cerebrale. – Din fr. trigone.
Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX '98

trigón s. n., pl. trigoáne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRIG//ÓN trigonoáne n. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de aluat umplute cu nuci muiate în sirop. /<fr. trigone
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

trigón, trigoáne, s.f. (înv.) triunghi.
Trimis de blaurb, 06.10.2007. Sursa: DAR

TRIGÓN s.n. 1. Prăjitură în formă de triunghi făcută din foi de plăcintă umplute cu nuci şi muiate în sirop. 2. Trigon cerebral = lamă de materie nervoasă, de formă triunghiulară, care împreună cu corpul calos face legătura între cele două emisfere ale creierului mare. [< fr. trigone, cf. gr. tri – cu trei, gonia – unghi].
Trimis de LauraGellner, 17.06.2007. Sursa: DN

TRIGÓN s. n. 1. preparat de patiserie triunghi din foi de plăcintă umplute cu nuci şi muiate în sirop. 2. trigon cerebral = lamă de materie nervoasă, triunghiulară, care împreună cu corpul calos face legătura dintre cele două emisfere ale creierului mare; formix. 3. (astr.) poziţie a unei planete al cărei unghi pe distanţa Pământ – Soare (Lună) şi Pământ – planetă se ridică la 120ş. (< fr. trigone, 3/ germ. Trigon/alschein/)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

trigón (-oáne), s.n. – Plăcintă de formă triunghiulară, umplută cu nuci sau alune. ngr. πρίγωνον (Candrea; Gáldi 263). cf. trigonometrie, s.n., din fr., şi der. său trigonometric, adj.
Trimis de blaurb, 01.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.