triumf

triumf
TRIÚMF, triumfuri, s.n. 1. (În Roma antică) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemnă în oraş a comandantului biruitor, pe un car tras de patru cai albi şi însoţit de un cortegiu din care făceau parte senatori, căpeteniile armatei şi prizonierii făcuţi în război, reprezentând cea mai înaltă onoare acordată învingătorului. ♢ expr. A duce (sau a purta pe cineva) în triumf = a ridica (pe cineva) pe sus (purtându-l pe braţe sau pe un tron) în cadrul unui cortegiu solemn sau vesel. 2. Victorie, biruinţă de mare prestigiu; fig. succes moral, reuşită, izbândă deosebită. [pr.: tri-umf] – Din lat. triumphus, fr. triomphe.
Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX '98

Triumf ≠ înfrângere
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

triúmf s. n., pl. triúmfuri (sil. tri-um-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRIÚMF triumfuri n. 1) (în Roma antică) Onoare acordată unui conducător de oşti care a repurtat o victorie strălucită. ♢ Car de triumf car împodobit în care era purtat biruitorul; car triumfal. 2) Victorie strălucită. 3) fig. Succes decisiv; reuşită mare. 4) Sentiment de mare satisfacţie generat de o mare reuşită. [Sil. tri-umf] /<lat. triumphus, fr. triomphe
Trimis de siveco, 28.02.2009. Sursa: NODEX

TRIÚMF s.n. 1. Celebrare a victoriei în vechea Romă, constând din intrarea solemnă în oraş a generalului biruitor, însoţit de armata sa, de captivi şi de prăzile făcute. 2. Victorie, biruinţă; (fig.) succes moral, reuşită, izbândă. [pron. tri-umf. / < lat. triumphus, cf. fr. triomphe].
Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DN

TRIÚMF s. n. 1. celebrare a victoriei în Roma antică, din intrarea solemnă în oraş a generalului biruitor, însoţit de armata sa, de captivi şi de prăzile făcute. 2. victorie, biruinţă (în război). 3. (fig.) succes moral, reuşită, izbândă. (< lat. triumphare, fr. triumphe)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

triúmf (-furi), s.f. – Victorie în război, succes moral, fală. lat. triumphus (sec. XIX). – Der. triumfa, vb., din lat. triumphare; triumfal, adj., după fr. triomphal, lat. triumphalis; triumfător, adj. (care triumfă); tromf, s.n. (triumf, în anumite jocuri de cărţi), înv., din mag. tromf ‹ germ. Trumpf (Scriban).
Trimis de blaurb, 03.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • TRIUMF — is Canada’s national laboratory for particle and nuclear physics located on the University of British Columbia campus in Vancouver, British Columbia. The name, formerly abbreviated from TRI University Meson Facility, is now no longer an… …   Wikipedia

  • TRIUMF — (eine Abkürzung für Tri University Meson Facility) ist ein Teilchenbeschleuniger auf dem Campus der University of British Columbia (UBC) in Vancouver, British Columbia (Kanada). Sein Bau wurde von drei lokalen Universitäten finanziert der Simon… …   Deutsch Wikipedia

  • TRIUMF —   [von englisch tri university meson factory, »Drei Universitäten Mesonenfabrik«], von drei Universitäten der Provinz British Columbia (Kanada) betriebenes Kernforschungszentrum in Vancouver. Kernstück der Anlage ist das weltgrößte …   Universal-Lexikon

  • triumf — {{/stl 13}}{{stl 17}}ZOB. {{/stl 17}}{{stl 7}}tryumf {{/stl 7}} …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • triúmf — a m (ȗ) 1. pri starih Rimljanih slavnostni sprejem zmagovitega vojskovodje in njegove vojske v Rimu: prirediti triumf / voditi zajete vojake v triumfu v sprevodu ob tem sprejemu 2. knjiž. izredna, velika zmaga: triumf je pripadel našemu moštvu;… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • Triumf Riza — (1979 August 30, 2007) was a police officer, and member of an elite protection unit with the fledgling Kosovo Police Service, who was killed in the line of duty during an ongoing clash with the Enver Sekiraqa gang, an Ethnic Albanian crime… …   Wikipedia

  • Triumf — Sejr (sejrstog), glæde, hyldest (hyldestfest), hoveren …   Danske encyklopædi

  • triúmf — s. n., pl. triúmfuri (sil. tri um ) …   Romanian orthography

  • triumf — Święcić triumfy zob. święcić …   Słownik frazeologiczny

  • triumf — m IV, D. u, Ms. triumffie; lm M. y → tryumf …   Słownik języka polskiego

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”