trivialitate

trivialitate
TRIVIALITÁTE, trivialităţi, s.f. Însuşirea a ceea ce este trivial; lipsă de pudoare, necuviinţă, neruşinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [pr.: -vi-a-] – Din fr. trivialité.
Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRIVIALITÁTE s. v. obscenitate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

trivialitáte s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. trivialităţii; pl. trivialităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRIVIALIT//ÁTE trivialitateăţi f. 1) Caracter trivial. 2) la pl. Manifestare trivială. /<fr. trivialité
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TRIVIALITÁTE s.f. Însuşirea a ceea ce este trivial; (spec.) vulgaritate, necuviinţă, neruşinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [pron. -vi-a-. / cf. fr. trivialité].
Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DN

TRIVIALITÁTE s. f. însuşirea a ceea ce este trivial; vulgaritate. ♢ faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. (< fr. trivialité)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • trivialitáte — s. f. (sil. vi a ), g. d. art. trivialitäţii; pl. trivialitäţi …   Romanian orthography

  • vulgaritate — VULGARITÁTE, vulgarităţi, s.f. Caracterul a ceea ce este vulgar (1), lipsit de distincţie; trivialitate, grosolănie. ♦ (concr.; la pl.) Expresie vulgară (1), lucru, faptă vulgară. – Din fr. vulgarité, lat. vulgaritas, atis. Trimis de ana zecheru …   Dicționar Român

  • obscenitate — OBSCENITÁTE, obscenităţi, s.f. Ceea ce este obscen; neruşinare, trivialitate, indecenţă, pornografie; vorbă sau faptă obscenă. – Din fr. obscénité, lat. obscenitas, atis. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  OBSCENITÁTE s. imoralitate,… …   Dicționar Român

  • impudicitate — IMPUDICITÁTE s.f. Lipsă de pudoare, de ruşine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de ruşine; neruşinare; impudoare. – Din fr. impudicité. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMPUDICITÁTE s. v. imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă,… …   Dicționar Român

  • licenţiozitate — LICENŢIOZITÁTE, licenţiozităţi, s.f. Caracterul, însuşirea a ceea ce este licenţios; comportare, faptă, vorbă etc. licenţioasă. [pr.: ţi o ] – Licenţios + suf. itate. Trimis de the catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LICENŢIOZITÁTE s. v.… …   Dicționar Român

  • licenţă — LICÉNŢĂ, licenţe, s.f. 1. Titlu obţinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândeşte dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute; examen dat pentru obţinerea acestui titlu; p. ext. diplomă …   Dicționar Român

  • mascara — MASCARÁ, mascarale, s.f. (înv.) Bufon, paiaţă, măscărici; p.ext. om neserios, puşlama. 2. (pop.) Batjocură, ocară. ♢ expr. A face (pe cineva) de mascara = a) a face (pe cineva) de râs, de ruşine; b) a certa cu asprime, a mustra cu severitate, a… …   Dicționar Român

  • măscară — MĂSCÁRĂ, măscări, s.f. (pop.; mai ales la pl.) Faptă sau vorbă necuviincioasă, neruşinată; ocară, obscenitate, pornografie. ♢ expr. A face de măscară = a face de râs. – Din măscări (derivat regresiv). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • măscăriciune — MĂSCĂRICIÚNE, măscăriciuni, s.f. (înv.) Vorbă, gest, purtare trivială; măscărie. – Măscări + suf. ciune. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MĂSCĂRICIÚNE s. v. bufonerie, caraghio slâc, clovnerie, comicărie, giumbuşluc, imoralitate,… …   Dicționar Român

  • măscărie — MĂSCĂRÍE, măscării, s.f. Măscăriciune. – Măscări + suf. ie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MĂSCĂRÍE s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbuşluc, imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”