trombă

TRÓMBĂ, trombe, s.f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuţeală în jurul ei însăşi. ♦ Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puţin înclinată şi cu o mare viteză; p. ext. coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventilaţia în încăperile de jos ale unui vapor. – Din fr. trombe.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TRÓMBĂ s. 1. v. vârtej. 2. vârtej, (pop.) vântoasă. (O trombă de praf.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



trómbă s. f., g.-d. art. trómbei; pl. trómbe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TRÓMB//Ă trombăe f. 1) Vârtej puternic având înălţimea de câteva zeci de metri. 2) Coloană (de fum, zăpadă, apă etc.) ridicată în sus şi răsucită de un vânt puternic; trâmbă. 3) mar. Tub prin care se aerisesc încăperile de jos ale unui vapor. /<fr. trombe, it. tromba

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TRÓMBĂ¹ s.f. 1. Coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuţeală. ♦ Coloană de fum, de praf ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventilaţia în încăperile de jos ale unui vapor. [< fr. trombe].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TRÓMBĂ² s.f. Instrument muzical de suflat, din alamă, cu tub circular; trompetă. [< it. tromba(clarino)].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TRÓMBĂ s. f. 1. coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuţeală. o în trombă = vertiginos, rapid. ♢ coloană de fum, de praf, ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. (mar.) tub metalic vertical, curbat la partea superioară, prin care se face aerisirea încăperilor de sub punte. (< fr. trombe, it. tromba)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



trómbă (-be), s.f. – 1. Trompetă. – 2. Vîrtej, tub de ventilaţie a vapoarelor. ngr. τρόμπα. Eset dubletul lui trompă, s.f. (canal interior; trompetă; arg., nas), din fr. trompe; der. trompetă (mr. trumbetă), s.f., din fr. trompette (mr. din it. trombetta › ngr. τρουμπέτα); trompet (var. trompetaş), s.m. (trompetist).

Trimis de blaurb, 03.04.2009. Sursa: DER