trombă


trombă
TRÓMBĂ, trombe, s.f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuţeală în jurul ei însăşi. ♦ Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puţin înclinată şi cu o mare viteză; p. ext. coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventilaţia în încăperile de jos ale unui vapor. – Din fr. trombe.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRÓMBĂ s. 1. v. vârtej. 2. vârtej, (pop.) vântoasă. (O trombă de praf.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

trómbă s. f., g.-d. art. trómbei; pl. trómbe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRÓMB//Ă trombăe f. 1) Vârtej puternic având înălţimea de câteva zeci de metri. 2) Coloană (de fum, zăpadă, apă etc.) ridicată în sus şi răsucită de un vânt puternic; trâmbă. 3) mar. Tub prin care se aerisesc încăperile de jos ale unui vapor. /<fr. trombe, it. tromba
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TRÓMBĂ1 s.f. 1. Coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuţeală. ♦ Coloană de fum, de praf ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventilaţia în încăperile de jos ale unui vapor. [< fr. trombe].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

TRÓMBĂ2 s.f. Instrument muzical de suflat, din alamă, cu tub circular; trompetă. [< it. tromba(clarino)].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

TRÓMBĂ s. f. 1. coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuţeală. o în trombă = vertiginos, rapid. ♢ coloană de fum, de praf, ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. (mar.) tub metalic vertical, curbat la partea superioară, prin care se face aerisirea încăperilor de sub punte. (< fr. trombe, it. tromba)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

trómbă (-be), s.f.1. Trompetă. – 2. Vîrtej, tub de ventilaţie a vapoarelor. ngr. τρόμπα. Eset dubletul lui trompă, s.f. (canal interior; trompetă; arg., nas), din fr. trompe; der. trompetă (mr. trumbetă), s.f., din fr. trompette (mr. din it. trombettangr. τρουμπέτα); trompet (var. trompetaş), s.m. (trompetist).
Trimis de blaurb, 03.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • tromba — / tromba/ s.f. [da un germ. trumba ]. 1. (mus.) a. [strumento musicale a fiato, costituito da un tubo munito di pistoni e terminante in un padiglione] ▶◀ (ant.) buccina, (lett.) oricalco. ‖ bombardino, cornetta, flicorno, trombone, tuba. ⇑ ottone …   Enciclopedia Italiana

  • tromba — (Del it. tromba, trompa). 1. f. manga (ǁ columna de agua que se eleva desde el mar). 2. tromba de agua. 3. Hecho o suceso producido bruscamente y con fuerza o con violencia. tromba de agua. f. Chaparrón intenso, repentino y muy violento. en… …   Diccionario de la lengua española

  • tromba — tromba, como una tromba expr. con rapidez, premura. ❙ «Yo estaba durmiendo en la pensión y él entró como una tromba...» José Luis Martín Vigil, Los niños bandidos …   Diccionario del Argot "El Sohez"

  • Tromba —   [italienisch], Trompete.   * * * Trọm|ba, die; , ...ben [ital. tromba, lautm.]: ital. Bez. für Trompete …   Universal-Lexikon

  • tromba — trȏmba ž <G mn ā/ ī> DEFINICIJA meteor., v. pijavica SINTAGMA tromba marina glazb. gudaći instrument, vrsta monokorda s gudalom; upotrebljavao se od 16. do 19. st., pretpostavlja se da je postojao i prije ETIMOLOGIJA tal …   Hrvatski jezični portal

  • Tromba [1] — Tromba (ital.), die Trompete, s.d …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Tromba [2] — Tromba, 1) Girolamo, von Nocera, lebte gegen Ende des 15. Jahrh. u. schr.: Libro de le Bataglie del Danese. Mail. 1498 u. ö., worin die Thaten des Ogier, eines Ritters der Tafelrunde Karls des Großen, besungen werden. 2) Francesco T. da Gualdo,… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Tromba — (ital.), soviel wie Trompete; T. marina (Meertrompete), s. Trumscheit …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Tromba — (ital.), Trompete; T. marīna, s. Trumscheit …   Kleines Konversations-Lexikon

  • tromba — s. f. 1. O focinho de certos animais. 2.  [Informal, Por extensão] Cara; nariz. 3. Aspecto carrancudo. 4. Órgão extremamente flexível que no elefante é a sede do olfato e do tato e com o qual apreende a comida e a bebida que leva à boca. 5. Órgão …   Dicionário da Língua Portuguesa