trotinetă

TROTINÉTĂ, trotinete, s.f. Mic vehicul pentru copii, compus dintr-o scândură dreptunghiulară montată pe două roţi şi articulată cu o bară perpendiculară pe ea, servind ca bară de direcţie, şi care se pune în mişcare prin împingerea cu un picior. – Din fr. trottinette.

Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX '98



trotinétă s. f., pl. trotinéte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TROTINÉT//Ă trotinetăe f. Vehicul pentru copii, constând dintr-o scândură montată pe două roţi şi dintr-o bază verticală de direcţie, care se pune în mişcare fiind împinsă cu un picior. /<fr. trottinette

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TROTINÉTĂ s.f. Jucărie formată dintr-o scândură aşezată pe două roţi, cu un dispozitiv de direcţie în faţă şi care se pune în mişcare prin împingerea cu un picior. [< fr. trottinette].

Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DN



TROTINÉTĂ s. f. jucărie dintr-o scândură pe două roţi, cu un dispozitiv de direcţie în faţă, care se pune în mişcare prin împingerea cu un picior. (< fr. trottinette)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN