trufie


trufie
TRUFÍE, trufii, s.f. Atitudine dispreţuitoare şi arogantă, plină de mândrie şi de înfumurare; semeţie, îngâmfare, aroganţă, trufă2. ♢ loc. adv. Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. – Trufă2 + suf. -ie.
Trimis de laura_tache, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Trufie ≠ modestie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

TRUFÍE s. 1. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, v. îngâmfare. 2. v. obrăznicie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

trufíe s. f., art. trufía, g.-d. art. trufíei; pl. trufíi, art. trufíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRUFÍ//E trufiei f. Atitudine de înfumurare sfidătoare şi dispreţuitoare; vanitate; fatuitate. ♢ Cu trufie cu aroganţă. [G.-D. trufiei] /trufă + suf. trufieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • trufíe — s. f., art. trufía, g. d. art. trufíei; pl. trufíi, art. trufíile …   Romanian orthography

  • trufă — TRÚFĂ1, trufe, s.f. 1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violetă negricioasă, în formă de cartofi, care cresc în pământ (Tuber). 2. Produs de cofetărie făcut dintr o cremă de ciocolată. – Din fr. truffe. Trimis de… …   Dicționar Român

  • trufaş — TRUFÁŞ, Ă, trufaşi, e, adj. 1. (Adesea substantivat) Plin de trufie, peste măsură de mândru, de orgolios; înfumurat, arogant, îngâmfat. ♦ Care arată, care manifestă trufie, mândrie, îngâmfare. Privire trufaşă. 2. Măreţ, grandios, superb. – Trufă2 …   Dicționar Român

  • vanitate — VANITÁTE, vanităţi, s.f. Ambiţie neîntemeiată; dorinţă de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare; (la pl.) deşertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanite, lat. vanitas, atis. Trimis de bogdanrsb, 11.08.2002. Sursa: DEX 98  Vanitate… …   Dicționar Român

  • morgă — MÓRGĂ1, morgi, s.f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate şi unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morţii. ♦ Sală specială într un spital unde se depun morţii până la înmormântare. –… …   Dicționar Român

  • orgoliu — ORGÓLIU, orgolii, s.n. Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie. – Din it. orgoglio. cf. fr. o r g u e i l. Trimis de RACAI, 06.11 …   Dicționar Român

  • superbie — SUPERBÍE s.f. (Livr (livresc).) Mândrie, trufie, orgoliu. – Din lat. superbia. cf. it. s u p e r b i a . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUPERBÍE s. v. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu,… …   Dicționar Român

  • zădărnicie — ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s.f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deşertăciune, inutilitate. 2. (înv.) Ambiţie nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. ie. Trimis de spall, 17.03.2002. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • Eglise Orthodoxe Roumaine — Patriarcat de Roumanie Église orthodoxe de Roumanie (Biserica Ortodoxă Română) Fondateur(s) Saint André Autocéphalie/Autonomie déclarée …   Wikipédia en Français

  • Patriarcat de Roumanie — Église orthodoxe de Roumanie (Biserica Ortodoxă Română) Fondateur(s) Saint André Autocéphalie/Autonomie déclarée 1864 Autocéphalie/Autonomie reconnue 1885 par le Patriarcat œcuménique …   Wikipédia en Français