trăsnit


trăsnit
TRĂSNÍT, -Ă, trăsniţi, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Lovit, atins de trăsnet. 2. Zănatic, nebun. ♦ Ameţit de băutură; beat. ♦ Năstruşnic, ciudat, extravagant. 3. fig. Afurisit, blestemat, netrebnic. – v. trăsni1.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRĂSNÍT adj. detunat. (Copac trăsnit.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

TRĂSNÍT adj. v. aiurea, aiurit, ameţit, băut, beat, bezmetic, bizar, cherchelit, ciudat, curios, descreierat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, îmbătat, năstruşnic, nebun, neobişnuit, original, paradoxal, singular, smintit, straniu, turmentat, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

TRĂSNÍ//T trăsnittă (trăsnitţi, trăsnitte) 1) v. A TRĂSNI şi A SE TRĂSNI. 2) şi substantival fig. fam. (despre persoane) Care comite fapte neobişnuite; afurisit. ♢ A rămâne (a se opri) (ca) trăsnit a rămâne încremenit (din cauza unei emoţii puternice). /v. a trăsni
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • detunat — DETUNÁT, Ă, detunaţi, te, adj. (Rar) Lovit de trăsnet; trăsnit. – v. detuna. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DETUNÁT adj. trăsnit. (Copac detunat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  DETUNÁT s. v. bubuitură. Trimis …   Dicționar Român

  • leucă — LÉUCĂ, leuci, s.f. Parte a carului formată dintr un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie şi cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ♢ expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leuca (în cap) = a) a fi zăpăcit, prostănac,… …   Dicționar Român

  • sonat — SONÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit. Trimis de siveco, 17.12.2008. Sursa: Sinonime  SONÁT, Ă adj., s.m. şi f. (peior.) (Om) trăsnit, ţicnit; prost. [< it. sonato] …   Dicționar Român

  • aiurit — AIURÍT, Ă, aiuriţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care are comportări anormale; (om) zăpăcit, trăsnit, zănatic. 2. adj. (Despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. [pr.: a iu ] – Din fr. ahuri… …   Dicționar Român

  • apuca — APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. tranz. A prinde, a lua, a înşfăca, a înhăţa (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a şi însuşi ceva la repezeală. ♢ expr. (intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimereşte. Pe apucate …   Dicționar Român

  • beat — BEAT1, adj. invar. 1. Care aparţine beatnicilor, specific beatnicilor. 2. Care aparţine unui stil distinct în rockul modern (şi în jaz). [pr.: bit] – cuv. engl. Trimis de cata, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  BEÁT2, Ă, beţi, te, adj. 1. Care este în… …   Dicționar Român

  • deşucheat — DEŞUCHEÁT, Ă, deşucheaţi, te, adj. (pop. şi fam.; despre oameni, despre sentimentele şi acţiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmăţat, destrăbălat, imoral. – Des1 + şucheat (reg. smintit < magh.). Trimis de IoanSoleriu, 16 …   Dicționar Român

  • doagă — DOÁGĂ, doage, s.f. 1. Fiecare dintre bucăţile de lemn (puţin încovoiate) care formează corpul unor vase strânse în cercuri. ♢ expr. A i lipsi cuiva o doagă sau a fi (cam) într o doagă = a fi trăsnit, nebun; a avea comportări anormale. 2. fig.… …   Dicționar Român

  • inexplicabil — INEXPLICABIL, Ă, inexplicabili, e, adj. Care nu se poate explica, neexplicabil; de neînţeles; p.ext. ciudat, curios, straniu, bizar. – Din fr. inexplicable, lat. inexplicabilis. Trimis de Anonim, 03.02.2002. Sursa: DEX 98  Inexplicabil ≠… …   Dicționar Român

  • lepşit — LEPŞÍT, Ă, lepşiţi, te, adj. (reg.: despre lucruri) Turtit (printr o lovitură), pleoştit; fig. (despre oameni; adesea substantivat) smintit, ţicnit. – v. lepşi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LEPŞI//T lepşittă (lepşitţi,… …   Dicționar Român