tub


tub
TUB, tuburi, s.n. 1. Piesă de formă cilindrică, din metal, sticlă, cauciuc etc., goală în interior, cu diametre şi lungimi diferite, întrebuinţată de obicei pentru scurgeri, transporturi sau păstrare de lichide sau gaze. ♦ Sistem tehnic având o carcasă în formă de tub (1); spec. corp tubular în care se introduc unele conducte electrice în clădiri. ♢ Tub electronic = dispozitiv sau aparat constituit dintr-un recipient etanş (de sticlă sau de metal), vidat sau cu gaz rarefiat, şi echipat cu doi sau mai mulţi electrozi, între care se stabilesc curenţi electrici. ♦ (La unele instrumente muzicale) Ţeavă care produce sunete de diferite tonalităţi (în funcţie de lungimea şi diametrul piesei respective) când trece un curent de aer prin ea. ♦ Înveliş cilindric din metal sau din carton, în care se află explozibilul şi proiectilul unei arme de foc. ♦ Recipient subţire din metal, în care se ţin diferite paste alimentare sau preparate cosmetice şi medicale. 2. Canal natural care intră în componenţa unor aparate sau organe animale şi vegetale şi prin care circulă hrană, aer etc. ♢ Tub fonator = organ (în formă de canal) cu care se realizează sunetele în vorbire, mărginit în partea posterioară de laringe şi în partea anterioară de buze şi de nări. – Din fr. tube, lat. tubus.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

TUB s. 1. v. conduct. 2. (bot.) tub ciuruit = vas ciuruit, vas liberian. 3. v. ţeavă. 4. (înv. şi reg.) sulinar. (tub de canal.) 5. (fiz.) tub electronic = lampă. (Un tub de radio.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tub s. n., pl. túburi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TUB tuburi n. 1) Piesă cilindrică, rectilinie sau îndoită, goală în interior, folosită pentru scurgeri sau transportul de fluide, precum şi pentru alte scopuri; ţeavă. 2) Recipient cilindric de metal maleabil sau din material plastic al cărui conţinut (preparate cosmetice, medicale, alimentare) poate fi scos prin apăsare. tub de pastă de dinţi. 3) Organ natural al organismelor animale sau vegetale. tub digestiv. /<lat. tubus, fr. tube
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TUB s.n. 1. Ţeavă de metal, de sticlă etc. 2. Recipient din metal subţire în care se ţin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. Formaţiune anatomică de formă tubulară în organismele vii (mai ales la animale). ♦ Tub fonator = organ, în formă de canal, cu care se realizează sunetele vorbirii, delimitat de laringe şi de buze şi nări. 4. (tehn.) Aparat în formă de ţeavă în care sunt introduşi doi sau mai mulţi electrozi, folosit la diferite montaje. ♦ Tub electronic = tub în care se găsesc doi sau mai mulţi electrozi şi în care se produc descărcări electrice. ♦ (La unele instrumente muzicale) Ţeavă care produce sunete de diferite tonalităţi la trecerea unui curent de aer prin ea. ♦ Înveliş cilindric din metal sau din carton care conţine explozibilul şi proiectilul unei arme de foc. [cf. fr. tube, lat. tubus].
Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DN

TUB1- elem. "tub". (< fr. tub-, cf. lat. tubus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

TUB2 s. n. 1. ţeavă de metal, de sticlă, de cauciuc etc. 2. recipient din metal subţire în care se ţin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. formaţiune anatomică de formă tubulară în organismele vii. o tub fonator = organ în formă de canal cu care se realizează sunetele vorbirii, delimitat de laringe şi de buze şi nări. 4. (tehn.) aparat în formă de ţeavă în care sunt introduşi doi sau mai mulţi electrozi, la diferite montaje. o tub electronic = tub în care se găsesc doi sau mai mulţi electrozi şi în care se produc descărcări electrice; tub Geissler = tub care conţine un gaz rarefiat şi în care se produc descărcări electrice, la reclamele luminoase. ♢ (la unele instrumente muzicale) ţeavă care produce sunete de diferite tonalităţi la trecerea unui curent de aer prin ea. ♢ înveliş cilindric din metal sau din carton care conţine explozibilul şi proiectilul unei arme de foc. (< fr. tube, lat. tubus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • tub — tub …   Dictionnaire des rimes

  • tub — [ tɶb ] n. m. • 1884; tob 1878; mot angl. « cuve, baquet » ♦ Vieilli Large cuvette où l on peut prendre un bain sommaire. ⇒ bassin. Par ext. Prendre un tub, un bain dans un tub. « La fraîcheur du tub » (Martin du Gard). ● tub nom masculin… …   Encyclopédie Universelle

  • tub — tub·age; tub·al; tub·ba·ble; tub·bal; tub; tub·bie; tub·bi·ness; tub·bing; tub·bish; tub·by; tub·ing; tub·man; uter·o·tub·al; tub·ber; …   English syllables

  • Tub — Tub, n. [OE. tubbe; of Dutch or Low German origin; cf. LG. tubbe, D. tobbe.] 1. An open wooden vessel formed with staves, bottom, and hoops; a kind of short cask, half barrel, or firkin, usually with but one head, used for various purposes. [1913 …   The Collaborative International Dictionary of English

  • tub — [tʌb] n ▬▬▬▬▬▬▬ 1¦(container)¦ 2¦(amount)¦ 3¦(bath)¦ 4¦(boat)¦ 5¦(person)¦ ▬▬▬▬▬▬▬ [Date: 1300 1400; : Middle Dutch; Origin: tubbe] 1.) ¦(CONTAINER)¦ a) a small co …   Dictionary of contemporary English

  • tub — [ tʌb ] noun count ▸ 1 bathtub ▸ 2 container ▸ 3 amount a tub contains ▸ 4 short fat person ▸ 5 old boat 1. ) a BATHTUB: get/jump in the tub (=take a bath): Do I have time to get in the tub before we leave? 2. ) a small container with a lid for… …   Usage of the words and phrases in modern English

  • Tub — may refer to: * A large round container without a lid used for washing clothes in, growing plants in, etc. * A small wide, plastic or paper food container, typically with a lid. * A bath or Bathtub (AmE) a plumbing fixture for bathing. * Citroën… …   Wikipedia

  • Tubœuf — Administration Statut Ancienne commune Date de fusion 1965 Pays France Région Basse Normandie Département …   Wikipédia en Français

  • tub — [tub] n. [ME tubbe < MDu; akin to MLowG tobbe, EFris tubbe] 1. a) a round, broad, open, wooden container, usually formed of staves and hoops fastened around a flat bottom b) any similarly large, open container of metal, stone, etc., as for… …   English World dictionary

  • Tub — Tub, v. t. [imp. & p. p. {Tubbed}; p. pr. & vb. n. {Tubbing}.] To plant or set in a tub; as, to tub a plant. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English