tui


tui
túi (-iuri), s.n. – Însemn militar turc; care constă într-un anumit număr de cozi de cal (6 pentru sultan, 3 pentru Marele Vizir, 2 pentru domnii din Munt. şi Mold.), legate la capătul unei lănci roşii. tc. tuy (Şeineanu, III, 124), cf. ngr. τούγι, bg., sb. tug. – Der. tuigiu, s.m. (fabricant de tuiuri), din tc. tuyci, înv.
Trimis de blaurb, 06.04.2009. Sursa: DER

tuí (-iésc, -ít), vb. – A înnebuni, a scoate din minţi. Creaţie expresivă, probabil în loc de tutui, cf. tut. Nu apare în dicţionare; se foloseşte în Mold., cf. un flăcău zurbagiu în sat tueşte pe toţi (Ghibănescu). – Der. tueş (var. tuiş), adj. (Mold., nebun).
Trimis de blaurb, 07.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.