- blană
- BLÁNĂ, blăni, s.f. I. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale. ♦ Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 2. Haină îmblănită; haină confecţionată din blană (I 1). II. (pop.) Scândură groasă. [pl. şi: (I) blănuri] – Din bg. blana.Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX '98BLÁNĂ s. piele. (Purtau pe ei blană de urs.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeBLÁNĂ s. v. chingă, masă, scândură, spetează, stinghie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeblánă s. f., g.-d. art. blănii; pl. (scânduri) blăni, (piei prelucrate) blăni/blănuri, (haine) blănuriTrimis de siveco, 14.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficBLÁNĂ1 blăni f. 1) Strat (des) de păr sau de lână, care creşte pe pielea unui animal. 2) Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. [G.-D. blănii] /<bulg. blanaTrimis de siveco, 25.01.2007. Sursa: NODEXBLÁNĂ2 blăni f. pop. Scândură groasă. [G.-D. blănii] /<bulg. blanaTrimis de siveco, 25.01.2007. Sursa: NODEXBLÁNĂ3 blănuri f. Haină confecţionată din piele de animal prelucrată. [G.-D. blănii] /<bulg. blanaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXblánă (-ắni), s.f. – 1. Scîndură. – 2. Piele de animal cu păr cu tot. – Mr., megl. blană (numai cu sensul 1). sl. *blana, cf. slov., ceh. blana "pojghiţă", sb. blanak "scîndură", slov. blanja "scîndură", pol. błona "membrană", rus. (o)bolonĭ "coajă", oboločka "cuvertură" (Berneker 69; DAR); şi oblon. Par fără obiect strădaniile lui Pascu, I, 196, de a apropia aceste cuvinte de un problematic dalm. *plana, it. piana, fr. planche. Der. blănar, s.m. (meseriaş care face îmbrăcăminte din blană); blănăreasă, s.f. (dans tipic); blănărie, s.f. (obiecte de îmbrăcăminte din blană); blănit, adj. (cu blană; căptuşit cu blană); îmblăni, vb. (a căptuşi cu blană); blănos, adj. (căptuşit cu blană). ngr. μπλάνα provine din sl. după Meyer, Neugr. St., II, 44, şi din rom., după Murnu, Lehnwörter, 35.Trimis de blaurb, 02.01.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
