blanşa


blanşa
blanşá vb., ind. prez. 1 sg. blanşéz, 3 sg. şi pl. blanşeáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BLANŞÁ, blanşez, vb. I. tranz. În gastronomie, a opări sau a fierbe scurt anumite alimente (în special legume), introducându-le în apă clocotindă (natur, sărată sau cu adaos de oţet) pentru a le "albi", adică pentru a le păstra o culoare şi o textură adecvată în vederea preparării propriu-zise; din fr. blanchir, germ. blanchieren.
Trimis de gal, 18.05.2005. Sursa: DGE

BLANŞÁ vb. tr. a supune operaţiei de blanşare. (după fr. blanchir, germ. blanschieren)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • blanşare — BLANŞÁRE s.f. Operaţie de sterilizare, prin opărire, a alimentelor, folosită în industria conservelor. – cf. fr. blanchir. Trimis de paula, 12.08.2004. Sursa: DEX 98  blanşáre s. f., g. d. art. blanşării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român


We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.