turmă

turmă
TÚRMĂ, turme, s.f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună. 2. (depr.) Mulţime, grup (mare) de oameni (în dezordine). 3. (În limbajul bisericesc) Mulţimea credincioşilor. – lat. turma.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TÚRMĂ s. v. cireadă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

túrmă s. f., g.-d. art. túrmei; pl. túrme
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TÚRM//Ă turmăe f. 1) Mulţime de indivizi din aceeaşi specie, care umblă împreună; cârd. 2) fam. depr. Grup mare, neorganizat de oameni (docili sau înrăiţi, agresivi). 3) bis. Totalitate a credincioşilor. /<lat. turma
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

túrmă (-me), s.f. – Ciurdă,, cireadă, herghelie, pîlc. – Mr. turmă, istr. turme. lat. turma (Puşcariu 1777; Philippide, II, 656; REW 9005), cf. it. torma (logud. truma), friul. torme, alb. turmë). – Der. turmac, s.m. (mînzat sau bivol de doi ani; om scund şi îndesat); înturma, vb. (a alătura, a alipi). – Din rom. provin bg. turma (Romansky 130; Capidan, Raporturile, 214), sb., cr. tùrmo, turma (Miklosich, Wander., 8; Candrea, Elemente, 408; Berneker 379); rut. turma (Miklosich, Fremdw., 133), pol. turma, cr. turmar "căruţaş" (pentru transporturile în caravană, sb. turma), bg. turmak "bivol tînăr" (după Conev 56, rom. turmac ar proveni din bg.; dar nu e de conceput că rom. ar fi luat din bg. un cuvînt creat după rom. turmă).
Trimis de blaurb, 11.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • Turma OK — es la primera agrupación LGBT del que se tiene noticia en la historia de Brasil.[1] El colectivo Turma OK fue fundado oficialmente en 1962 en la ciudad de Río de Janeiro, entrando en funcionamiento bajo el liderazgo de Agildo Bezerra Guimarães.… …   Wikipedia Español

  • Turma — Vengeance Turma ou Turma Vengeance est le nom qui désigne, au sein de la Résistance intérieure française, pendant la Seconde Guerre mondiale, soit le réseau de renseignement qui était adossé au mouvement de Résistance Vengeance, soit l ensemble… …   Wikipédia en Français

  • turma — ×turmà sf. (4) NdŽ, FrnW, Ds, Švnč, Kz, (2) FrnW, Mrk, (3) LzŽ; Š žr. turmas: 1. Vaikai žmonių susitarė budavot miestą su labai aukšta turma Ch1Moz11(turinys). 2. SD114,193, Sut, JII19, 206, DrskŽ, Ėr, Vdš, Ob Pakliuvo turmõn OZ59. Pažudė… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • turma — (Del lat. turma). f. testículo. turma de tierra. f. criadilla de tierra …   Diccionario de la lengua española

  • TURMA — Varroni, l. 4. de L. L. terma est, quod terdeni Equites ex tribus Tribubus, Tatiensium, Ramnium et Lucerum fiebant; Scaligero ex Graeco τόρμη, Rotunditas, uti Cohors, quia cohortes villaticae rotundae, vide Iust. Lipsium, de Militia Rom. l. 2. c …   Hofmann J. Lexicon universale

  • turma — s. f. 1. Reunião de trinta cavaleiros, com três decuriões, na Roma antiga. = ESQUADRÃO 2. Cada um dos bandos em que se divide uma grande multidão. 3. Cada um dos grupos de pessoas que se revezam em certos atos. 4. Cada um dos grupos em que se… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • Turma — (röm. Ant.), Abtheilung der Reiterei, enthält 30–40 Mann; jede T. war wieder in drei Decurien eingetheilt …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Turma — (lat., »Hause, Trupp«), Unterabteilung der römischen Reiterei. Vgl. Legion und Ala …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Turma — Turma, kleinste taktische Einheit (30 Mann) der röm. Reiterei …   Kleines Konversations-Lexikon

  • turma — tùrma ž <G mn ā/ ī> DEFINICIJA 1. pov. vojn. odred od 32 konjanika u starorimskoj vojsci 2. rij. skupina ljudi, gomila 3. karavana ETIMOLOGIJA lat …   Hrvatski jezični portal

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”