târguială

târguială
TÂRGUIÁLĂ, târguieli, s.f. 1. Târguire; tocmeală; p. ext. dispută, ciorovăială. 2. (concr.) Cumpărătură. – Târgui + suf. -eală.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TÂRGUIÁLĂ s. 1. v. cumpărătură. 2. v. tocmeală.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

târguiálă s. f., g.-d. art. târguiélii; pl. târguiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • cumpărătură — CUMPĂRĂTÚRĂ, cumpărături, s.f. Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; târguială. – Cumpăra + suf. ătură. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  CUMPĂRĂTÚRĂ s. târguială. (A făcut unele cumpărătură.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • tocmeală — TOCMEÁLĂ, tocmeli, s.f. 1. Discuţie, tratative purtate pentru stabilirea preţului unei mărfi; târguială. 2. Învoială, acord, convenţie. ♢ Tocmeală agricolă = (în România între anii 1866 şi 1945) contract încheiat între moşieri (sau mari arendaşi) …   Dicționar Român

  • târg — TÂRG, târguri, s.n. 1. Loc mai întins şi special amenajat într un oraş sau la marginea unui oraş, unde se vând şi se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc. ♢ Târgul de fete = serbare populară anuală,… …   Dicționar Român

  • zbate — ZBÁTE, zbat, vb. III. refl. 1. (Despre fiinţe) A face mişcări bruşte, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ♢ expr. A se zbate ca peştele pe uscat (sau ca musca în pânza… …   Dicționar Român

  • precupeţire — PRECUPEŢÍRE, precupeţiri, s.f. Acţiunea de a precupeţi şi rezultatul ei; traficare. – v. precupeţi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRECUPEŢÍRE s. v. târg, târguială, tocmeală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • tocmă — TÓCMĂ s. v. înţelegere, învoială, logodnă, târg, târguială, tocmeală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • târgaş — târgáş, târgáşuri, s.n. (reg.) cumpărătură, târguială. Trimis de blaurb, 07.03.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”