tăcea


tăcea
TĂCEÁ, tac, vb. II. intranz. 1. A nu vorbi nimic. ♢ expr. A tăcea chitic (sau molcom, ca peştele, ca pământul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpuşoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă. Tace şi face, se spune despre cineva care acţionează fără vorbă multă sau despre cineva care unelteşte în ascuns ceva rău. Tace şi coace, se zice despre cineva care plănuieşte în ascuns o răzbunare. ♦ fig. (Despre elementele naturii şi despre lucruri personificate). A sta în nemişcare. 2. A înceta să vorbească, a se întrerupe din vorbă. ♢ expr. Ia (sau ian) taci! arată bucuria sau neîncrederea în cuvintele cuiva. Tacă-ţi gura sau taci din gură! = isprăveşte! 3. A nu răspunde, a nu riposta. 4. A tăinui, a ascunde. ♢ tranz. Am trecut prin viaţă, durerile tăcând (EFTIMIU). ♦ A nu-şi exprima făţis părerea. – lat. tacere.
Trimis de pan111, 16.10.2007. Sursa: DLRM

TĂCEÁ, tac, vb. II. intranz. 1. A nu vorbi nimic, a se abţine să vorbească. ♢ loc. adv. Pe tăcute = în tăcere, în ascuns. expr. A tăcea chitic (sau molcom, mâlc, ca peştele, ca pământul, ca melcul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpuşoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă. Tace şi face, se spune despre cineva care acţionează fără vorbă multă sau despre cineva care unelteşte în ascuns ceva rău. Tace şi coace, se zice despre cineva care plănuieşte în ascuns o răzbunare. ♦ fig. (Despre elementele naturii şi despre lucruri personificate) A sta în nemişcare, a nu se face auzit. 2. A înceta să vorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă; a amuţi. ♢ expr. Ia (sau ian) taci! arată bucuria sau neîncrederea în cuvintele cuiva. Tacă-ţi gura sau taci din gură! = nu mai vorbi! isprăveşte! 3. A nu răspunde, a nu riposta. 4. A tăinui, a ascunde; a fi discret. ♦ A nu-şi exprima făţiş părerea. – lat. tacere.
Trimis de LauraGellner, 06.03.2009. Sursa: DEX '98

A tăcea ≠ a grăi, a spune, a vorbi, a zice
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

tăceá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tac, 1 pl. tăcém, 2 pl. tăcéţi, imperf. 3 sg. tăceá, perf. s. 3 sg. tăcú; conj. prez. 3 sg. şi pl. tácă; imper. 2 pl. tacéţi; part. tăcút
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A TĂCEÁ tac 1. intranz. 1) A nu scoate nici un sunet; a nu spune nimic. ♢ tăcea chitic (sau molcom, ca chiticul, ca peştele, ca pământul) a nu rosti nici un cuvânt. Taci şi înghite nu te opune. 2) A înceta să plângă, să râdă sau să vorbească. ♢ Tacă-ţi gura (sau taci din gură)! Termină odată! 3) fig. A înceta de a se mai manifesta; a amuţi. Vântul tace. 2. tranz. rar A ţine în taină; a nu da pe faţă; a tăinui. tăcea un nume. tăcea o durere. [Sil. tă-cea] /<lat. tacere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

tăceá (-ac, -ăcút), vb. – A nu vorbi. – Mr. tac. tăţeare, megl. tac, tăţeari, istr. tǫcu. lat. tăcēre (Puşcariu 1708; REW 8517), cf. vegl. takar, it. tacere, prov. tazer, fr. taire. – Der. tăcere, s.f. (linişte); tăcut, adj. (silenţios); tacit, adj., din fr. tacite; taciturn, adj., din fr. taciturne; taci-şi’nghite, s.m. (varietate de gogoşi).
Trimis de blaurb, 16.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • mâlc — adv. (pop. şi fam.; în expr.) A tăcea mâlc = a nu spune nici un cuvânt, a nu scoate o vorbă; a tăcea chitic. – Din mâlci (derivat regresiv). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  mâlc adv. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • tăcut — TĂCÚT1 s. n. (În expr.) Pe tăcute(le) = în tăcere, pe ascuns. [Formă gramaticală: (în expr.) tăcute(le)] – v. tăcea. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TĂCÚT2, Ă, tăcuţi, te, adj. 1. Care tace, care nu vorbeşte; p. ext. care nu face… …   Dicționar Român

  • tăcere — TĂCÉRE, tăceri, s.f. Faptul de a tăcea; p. ext. linişte, calm, acalmie. ♢ loc. adv. În (sau înv. întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui. ♢ expr. A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod… …   Dicționar Român

  • El trovador (ópera) — El trovador Il trovatore La torre del Trovador en la Aljafería. Forma Drama Actos y escenas 4 partes …   Wikipedia Español

  • amuţi — AMUŢÍ, amuţesc, vb. IV. intranz. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ♦ fig. A înceta de a vorbi; a tăcea; a se potoli, a se linişti, a înceta. – lat. *ammutire (< mutus mut ). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A… …   Dicționar Român

  • chitic — CHITÍC, chitici, s.m. (reg.) Nume generic pentru diferite varietăţi de peşte mărunt; peşte neajuns la maturitate; peştişor. ♢ expr. (Adverbial) A tăcea chitic = a nu spune nici o vorbă, a păstra tăcere completă. – cf. p i t i c. Trimis de valeriu …   Dicționar Român

  • cârc — interj. (pop. şi fam.; în expr.) A nu (mai) zice (sau spune) (nici) cârc = a nu (mai) spune nici o vorbă, a tăcea chitic. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  cârc interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • domestica — PORC, porci, s.m. 1. Mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt şi relativ rar, crescut pentru carnea şi grăsimea lui (Sus scrofa domestica). ♢ Porc sălbatic (sau mistreţ) =… …   Dicționar Român

  • gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… …   Dicționar Român

  • melc — MELC, melci, s.m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din încrengătura moluştelor, care au corpul moale, de obicei apărat de o cochilie răsucită în spirală, şi patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ♢ loc. adj. Ca melcul= a)… …   Dicționar Român