- tărhat
- TĂRHÁT, tărhaturi, s.n. (pop.) Sarcină, povară; bagaj, calabalâc. – Din magh. terhet (acuz (acuzativ). lui teher).Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TĂRHÁT s. v. greu, greutate, încărcătură, povară, sarcină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetărhát s. n., pl. tărháturiTrimis de siveco, 05.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografictărhát (-turi), s.n. – Povară, catrafusele ciobanului. – var. tîrhat, (Bihor) tărhatiu "sarcină". Mag. terh, acuz. terhat (Cihac, II, 532; Tiktin; Puşcariu, Lr., 105), cf. rut. terh, slov. Din acelaşi cuvînt mag. care înseamnă "încărcat, greu" provine tărhită, s.f. (Trans., potîrniche), datorită felului său de a merge (după ipoteza improbabilă a lui Cihac, II, 402, din sl. tetrĕvĭ "fazan"), din mag. terhes "supraîncărcat", de unde vine şi tăr(h)oasă, s.f. şi adj. (însărcinată), cf. grea şi ceh. terchavy "grea" şi "însărcinată". cf. tar.Trimis de blaurb, 25.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.