acţiune


acţiune
ACŢIÚNE, acţiuni, s.f. I. 1. Desfăşurare a unei activităţi; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ♢ Om de acţiune = om întreprinzător, energic, care acţionează repede. ♢ expr. A pune în acţiune = a pune în mişcare. A trece la acţiune = a întreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de "armată") Operaţie militară. ♦ (gram.) Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mişcare, un proces etc.). 2. Desfăşurare a întâmplărilor într-o operă literară; fabulaţie, subiect, intrigă. 3. Efect, exercitare a unei influenţe asupra unui obiect, a unui fenomen. Acţiunea substanţelor otrăvitoare asupra organismului. 4. (jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. Hârtie de valoare, care reprezintă o parte anumită, fixă şi dinainte stabilită, a capitalului unei societăţi şi care dă deţinătorului dreptul să primească dividende. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. action, lat. actio, -onis.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Acţiune ≠ contraacţiune, inacţiune, pasivitate, reacţiune
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ACŢIÚNE s. 1. v. faptă. 2. v. operă. 3. v. operaţie. 4. v. mişcare. 5. afabulaţie, fabulaţie, intrigă, subiect, (livr.) tramă, (rar) fabulă, (fig.) ţesătură. (acţiune unui roman.) 6. (TEATRU) acţiune parcursivă = supraproblemă, supratemă. 7. (jur.) v. proces. 8. v. efect.
Trimis de siveco, 12.08.2008. Sursa: Sinonime

CUANTĂ DE ACŢIÚNE s. v. constanta lui Planck.
Trimis de siveco, 04.01.2009. Sursa: Sinonime

acţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. acţiúnii; pl. acţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ACŢIÚN//E acţiunei f. 1) Desfăşurare a unei activităţi. A trece la acţiune. acţiune armată. 2) Exercitare a unei forţe asupra cuiva sau ceva. 3) Desfăşurare a evenimentelor într-o operă literară. acţiuneea romanului. 4) gram. Proces sau stare exprimată de un verb. 5) jur. Act prin care se cere deschiderea unui proces. A intenta o acţiune. 6) Hârtie de valoare care adevereşte participarea deţinătorului la capitalul unei societăţi şi în virtutea căreia primeşte dividende. [G.-D. acţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. action, lat. actio, acţiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ACŢIÚNE s.f. I. 1. Faptul de a face ceva, desfăşurare a unei activităţi; faptă, lucrare. ♦ Gesturile şi ţinuta cu care un orator îşi însoţeşte cuvântarea. ♦ Operaţie militară (ofensivă sau defensivă). ♦ Ceea ce arată un verb (o lucrare, o stare etc.). 2. Totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică; subiect. v. afabulaţie, epos. 3. Influenţă. 4. Proces. ♦ Cerere prin care se deschide un proces. II. Titlu care reprezintă o parte din capitalul unei societăţi anonime sau al unei societăţi în comandită. [pron. -ţi-u-. / cf. fr. action, it. azione, lat. actio].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

ACŢIÚNE s. f. I. 1. desfăşurare a unei activităţi; faptă. ♢ operaţie militară (ofensivă sau defensivă). ♢ ceea ce arată un verb. 2. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică. 3. efect, influenţă. 4. proces. ♢ cerere prin care se deschide un proces. II. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăţi comerciale şi care dă deţinătorului dividende. (< fr. action, lat. actio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • acţiúne — s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. acţiúnii; pl. acţiúni …   Romanian orthography

  • laminát — (acţiune, produs) s. n., (produse) pl. lamináte …   Romanian orthography

  • port — (acţiune, conduitã, loc de acostare, costum) s. n., (costume, locuri de acostare) pl. pórturi …   Romanian orthography

  • mişcare — MIŞCÁRE, mişcări, s.f. Acţiunea de a (se) mişca şi rezultatul ei. 1. 1. Ieşire din starea de imobilitate, de stabilitate, schimbare a locului, a poziţiei; deplasare a unui obiect sau a unei fiinţe. ♢ Mişcare seismică = cutremur de pământ. Mişcări …   Dicționar Român

  • operaţie — OPERÁŢIE, operaţii, s.f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulţi oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acţiune efectuată de un aparat, de o maşină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acţiune,… …   Dicționar Român

  • scenă — SCÉNĂ, scene, s.f. 1. Parte mai ridicată şi special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfăşoară reprezentaţiile. ♢ expr. A pune în scenă = a regiza. ♦ Teatru. ♢ expr. A părăsi scena = a) a părăsi profesiunea… …   Dicționar Român

  • contribuţie — CONTRIBÚŢIE, contribuţii, s.f. 1. Parte cu care cineva participă la o acţiune sau la o cheltuială comună; aport. ♦ expr. A pune la contribuţie = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acţiune. 2. Impozit; bir. [var.: (înv.)… …   Dicționar Român

  • forţă — FÓRŢĂ, forţe, s.f. I. 1. Capacitate pe care o au fiinţele vii de a depune un efort, de a executa acţiuni fizice prin încordarea muşchilor; putere fizică, vigoare, tărie. ♢ Tur de forţă = acţiune greu de realizat, care cere multă putere fizică,… …   Dicționar Român

  • preludiu — PRELÚDIU, preludii, s.n. 1. Parte introductivă a unei compoziţii muzicale mai ample. ♦ spec. Prima piesă muzicală dintr o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2.… …   Dicționar Român

  • act — ACT, acte, s.n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligaţie, identitatea cuiva etc. ♢ Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăţia cuiva. 2. Manifestare a… …   Dicționar Român