umblet — ÚMBLET s. 1. v. umblătură. 2. v. alergătură. 3. v. mers. 4. călcătură, mers, mişcare, pas, păşit, (rar) mersătură, (înv. şi pop.) mersură. (Are un umblet săltăreţ.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ÚMBLET s. v. călătorie,… … Dicționar Român
alergătură — ALERGĂTÚRĂ, alergături, s.f. Alergare. ♢ expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă (nu prea mare) de distanţă. ♦ Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du te vino. ♢ expr. Cal de alergătură = cal sau, fig., om întrebuinţat la… … Dicționar Român
drum — DRUM, drumuri, s.n. 1. Cale de comunicaţie terestră, alcătuită dintr o bandă îngustă şi continuă de teren bătătorit, pietruit, pavat sau asfaltat. ♢ Drumul mare = şosea de mare circulaţie, care leagă localităţi principale. Hoţ (sau tâlhar) de… … Dicționar Român
motâlcă — motấlcă, motấlci, s.f. (reg.) ghem, moţoi; umblătură. Trimis de blaurb, 13.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
plimbare — PLIMBÁRE, plimbări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) plimba; mers în voie pentru a se recrea, a lua aer etc. ♢ expr. (fam.) A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a se dispensa de serviciile cuiva, a se descotorosi de cineva; b) a nu sta la discuţie… … Dicționar Român
prepurtare — PREPURTÁRE s. v. alergare, alergătură, fugă, goană, umblătură, umblet. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
treapăd — TREÁPĂD s.n. 1. Trap (1). ♦ Alergătură multă încoace şi încolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. 3. (În evul mediu, în Ţara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care… … Dicționar Român
umbla — UMBLÁ, úmblu, vb. I. intranz. I. 1. A se deplasa dintr un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). ♢ expr. A i umbla cuiva ceva prin gură = a nu şi putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (pop.) A i… … Dicționar Român
umblare — UMBLÁRE, umblări, s.f. Acţiunea de a umbla şi rezultatul ei; deplasare, mers; cutreierare, colindare, umblat1. – v. umbla. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 UMBLÁRE s. v. umblătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
umblat — UMBLÁT1 s.n. Umblare. – v. umbla. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 UMBLÁT2, Ă, umblaţi, te, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care se circulă mult; care este frecventat, circulat. 2. (Despre oameni) Care a colindat prin multe locuri, a trăit … Dicționar Român
