uro


uro
URO1-, UREO-, -URÉZĂ, -URÍE, URINI-, elem. "Urină", "uree, acid uric". (din fr. uro-, uréo-, -urèse, -urie, urini-; cf. gr. ouron, ouresis)
Trimis de tavi, 20.04.2005. Sursa: MDN

URO2-, -ÚRĂ3, elem. "Coadă". (din fr. uro-, -oure; cf. gr. oura)
Trimis de tavi, 21.04.2005. Sursa: MDN

URO1- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) urină", "urinare", "acid uric", "uree". [var. ur-, ureo-. / < fr., it. uro-, cf. gr. ouron – urină].
Trimis de LauraGellner, 04.11.2005. Sursa: DN

URO2- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "coadă". [< fr., it. uro-, cf. gr. oura].
Trimis de LauraGellner, 04.11.2005. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.