voinicică — VOINICÍCĂ, voinicele, s.f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină şi frunze păroase şi cu flori galbene aşezate în ciorchini la vârful tulpinii (Sisymbrium loeselii). 2. Usturoiţă. – Voinic + suf. ică. Trimis de bogdanrsb,… … Dicționar Român
aişor — AIŞÓR, aişori, s.m. (bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roşietice şi cu flori galbene aurii (Allium ammoophilum). 2. Usturoiţă. 3. Ghiocel. [pr.: a i ] – Ai4 + suf. işor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… … Dicționar Român
leorbă — leórbă s.f. (reg.) laur, dafin, usturoiţă. Trimis de blaurb, 29.06.2006. Sursa: DAR leórbă (leórbe), s.f. – 1. Dafin, Laurus nobilis. – 2. Usturoiţă, Alliaria officinalis. – var. lurbăr, lurbăn. germ. Lorbeer, prin intermediul săs. lurber… … Dicționar Român
ai — AI1 interj. Exclamaţie care exprimă: durere; spaimă; uimire; ameninţare. Trimis de ana zecheru, 12.05.2005. Sursa: DEX 98 AI2 interj. (fam.) Exclamaţie cu sens interogativ. Te faci că nu înţelegi, ai? Trimis de ana zecheru, 11.10.2006. Sursa:… … Dicționar Român
frunză — FRÚNZĂ, frunze, s.f. 1. Organ principal al plantei, care îi serveşte la respiraţie, la transpiraţie şi la asimilaţie, format, de obicei, dintr o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr o codiţă (peţiol). ♢ loc. adv. Ca frunza şi ca iarba =… … Dicționar Român
vindecuţă — VINDECÚŢĂ s. v. usturoiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime VINDECÚŢ//Ă vindecuţăe f. Plantă cu miros de usturoi, având tulpina erectă, păroasă la bază, cu frunze triunghiulare, folosită în scopuri alimentare şi medicinale. /a… … Dicționar Român
vindecătoare — VINDECĂTOÁRE s. v. usturoiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
