uzanţă

uzanţă
UZÁNŢĂ, uzanţe, s.f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza.
Trimis de ana_zecheru, 01.08.2002. Sursa: DEX '98

UZÁNŢĂ, uzánţe, s.f. 1. Mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, cutumă; uzaj (2). 3. (jur.) Uzanţe diplomatice = totalitatea practicilor în relaţiile diplomatice dintre state. (din fr. usance, it. usanza)
Trimis de tavi, 27.05.2004. Sursa: MDN

UZÁNŢĂ s. 1. v. datină. 2. v. cutumă. 3. obicei, regulă, rânduială, tipic, uz, (înv.) şart. (Care e uzanţă în aceste împrejurări?) 4. v. convenienţă.
Trimis de siveco, 19.12.2007. Sursa: Sinonime

uzánţă s. f., g.-d. art. uzánţei; pl. uzánţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

UZÁNŢ//Ă uzanţăe f. Obicei statornicit de mult timp; practică uzuală; convenienţă; convenţie. /<fr. usance, it. usanza
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

UZÁNŢĂ s.f. 1. Mod, fel de a proceda, de a lucra, propriu pentru un anumit lucru sau pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, uz, cutumă. [cf. fr. usance, it. usanza].
Trimis de LauraGellner, 24.06.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • uzánţã — s. f., g. d. art. uzánţei; pl. uzánţe …   Romanian orthography

  • uz — UZ, uzuri, s.n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuinţare, folosire; folosinţă. ♢ loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ♢ expr. Scos (sau ieşit) din uz = care nu (se) mai foloseşte. 2. spec. (jur.) Dreptul de a se… …   Dicționar Român

  • convenienţă — CONVENIÉNŢĂ, convenienţe, s.f. (Mai ales la pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanţă. ♢ loc. adj. De convenienţă = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦ Căsătorie de convenienţă =… …   Dicționar Român

  • obicei — OBICÉI, obiceiuri, s.n. 1. Deprindere individuală câştigată prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obişnuinţă, învăţ. ♢ loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obişnuit, în genere. ♢ loc. vb …   Dicționar Român

  • uzaj — UZÁJ, uzajuri, s.n. 1. Uzură1. 2. Uz (1), folosire, întrebuinţare. ♦ Uzanţă, obicei. – Din fr. usage. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  UZÁJ s. v. uzură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  UZÁJ s. v. folosinţă,… …   Dicționar Român

  • şart — ŞART1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: DEX 98  ŞART2, şarturi, s.n. 1. Rânduială, uzanţă, tradiţie, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ♢ loc. adv. Pe… …   Dicționar Român

  • da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel …   Dicționar Român

  • datină — DÁTINĂ, datini, s.f. 1. Obicei sau deprindere consfinţită în timp şi devenită tradiţională pentru o colectivitate de oameni; tradiţie, uzanţă. 2. (Rar) Regulă, tipic. – Din sl. dĕdina moştenire (moştenire). Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • tradiţie — TRADÍŢIE, tradiţii, s.f. Ansamblu de concepţii, de obiceiuri, de datini şi de credinţe care se statornicesc istoriceşte în cadrul unor grupuri sociale sau naţionale şi care se transmit (prin viu grai) din generaţie în generaţie, constituind… …   Dicționar Român

  • adet — ADÉT, adeturi, s.n. (înv.) Dare, impozit. – tc. âdet obicei, datină . Trimis de cornel, 03.02.2004. Sursa: DLRM  ADÉT s. v. bir, compensare, compensaţie, dare, datină, daune, despăgubire, fel, impozit, obicei, reparaţie, rânduială, tradiţie, uz …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”