Dicționar Român. 2013.
vântura — VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălţime pentru ca vântul să împrăştie impurităţile uşoare. ♦ fig. A împrăştia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un … Dicționar Român
vânturá — vb., ind. prez. 1 sg. vấntur, 3 sg. şi pl. vấnturã … Romanian orthography
vấnturã-lúme — s. m. invar … Romanian orthography
vânturătură — VÂNTURĂTÚRĂ, vânturături, s.f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea seminţelor; pleavă. – Vântura + suf. ătură. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂNTURĂTÚRĂ s. v. pleavă, vânturare, vânturat. Trimis… … Dicționar Român
Ion Creangă — Creangă redirects here. For other uses, see Creangă (surname). Ion Creangă Nică al lui Ştefan a Petrei Ion Torcălău Ioan Ştefănescu Born 1837 or 1839 Târgu Neamţ Died … Wikipedia
aventurier — AVENTURIÉR, Ă, aventurieri, e, s.m. şi f. Persoană căreia îi plac aventurile. [pr.: ri er] – Din fr. aventurier. Trimis de ana zecheru, 28.06.2002. Sursa: DEX 98 AVENTURIÉR s. (rar) aventurist, (pop.) vânturător, vântură lume, vântură ţară,… … Dicționar Român
lopată — LOPÁTĂ, lopeţi, s.f. 1. Unealtă formată dintr o placă de lemn sau de fier, uşor concavă, montată pe o coadă de lemn, cu care se ridică sau se aruncă pământ, pietriş, nisip etc. ♢ loc. adv. Cu lopata = în cantitate mare, din belşug, din abundenţă … Dicționar Român
lume — LÚME, lumi, s.f. I. 1. Totalitate a celor existente în realitate; univers, cosmos. ♢ expr. De când (e sau cu) lumea (şi pământul) = de (sau din) totdeauna; vreodată; Cât (e) lumea (şi pământul) = veşnic; (în construcţii negative) niciodată,… … Dicționar Român
mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… … Dicționar Român
vânturare — VÂNTURÁRE, vânturări, s.f. Acţiunea de a vântura şi rezultatul ei; vânturat; fig. frământare, agitaţie, tulburare. – v. vântura. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂNTURÁRE s. (agron.) vânturat, (rar) vânturătură. (vânturare… … Dicționar Român
