vestigiu

vestigiu
VESTÍGIU, vestigii, s.n. (livr.) Urmă din trecut; rămăşiţă a ceva vechi, dispărut de mult (şi care prezintă o importanţă documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium.
Trimis de ana_zecheru, 04.05.2004. Sursa: DEX '98

VESTÍGIU s. 1. v. relicvă. 2. (la pl.) moaşte.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vestígiu s. n. [-giu pron. -giu], art. vestígiul; pl. vestígii, art. vestígiile (sil. -gi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VESTÍGI//U vestigiui n. 1) Rămăşiţă din trecut, care aminteşte despre ceva dispărut demult. vestigiui ale unei civilizaţii. 2) Obiect (rămas de la o persoană iubită sau de la un om de vază) păstrat ca o amintire scumpă; relicvă. vestigiui de familie. /<lat. vestigium, fr. vestige
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VESTÍGIU s.n. Urmă, rămăşiţă a ceva dispărut demult. [pron. -giu. / cf. fr. vestige, lat. vestigium].
Trimis de LauraGellner, 13.02.2006. Sursa: DN

VESTÍGIU s. n. urmă, rămăşiţă a ceva dispărut demult. (< fr. vestige, lat. vestigium)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • vestígiu — s. n. [ giu pron. gìu], art. vestígiul; pl. vestígii, art. vestígiile (sil. gi i ) …   Romanian orthography

  • relicvă — RELÍCVĂ, relicve, s.f. 1. Obiect rămas din trecut şi păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaşte. – Din fr. relique, lat. reliquiae. Trimis de LauraGellner, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  RELÍCVĂ s. 1. rămăşiţă, urmă,… …   Dicționar Român

  • vestigio — ve·stì·gio s.m. 1. LE impronta del piede, orma: di vaga fera le vestigia sparse | cercai per poggi solitarii et ermi (Petrarca) | per anton., piede: ove vestigio uman la rena stampi (Petrarca) | fig., esempio, modello 2. CO fig., memoria, ricordo …   Dizionario italiano

  • moaşte — MOÁŞTE s.f. pl. (În religia creştină) Rămăşiţele mumificate din corpul unei persoane considerată sfântă; p. ext. veşmânt, parte de veşmânt sau orice alt obiect care a aparţinut unei astfel de persoane (şi căreia i se atribuie puteri… …   Dicționar Român

  • relict — relíct adj. n., s. n., f. relíctă; pl. n. şi f. relícte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RELÍC//T relicttă (relictţi, relictte) şi substantival : Specie relicttă specie de plante sau de animale care s a menţinut până… …   Dicționar Român

  • semn — SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ♢ loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ♢ expr. (În… …   Dicționar Român

  • urmă — ÚRMĂ, urme, s.f. 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc. ♢ loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost, a existat, a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza, ca urmare …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”