bogăţie

bogăţie
BOGĂŢÍE, bogăţii, s.f. 1. Cantitate abundentă de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte preţioase etc. 2. Starea, situaţia în care se află posesorul unei mari cantităţi de bunuri materiale, de bani etc. 3. Resursele unei ţări, ale unei regiuni etc. care, prin prelucrare, se transformă în bunuri utilizate de societate. Petrolul este o bogăţie naţională. 4. Abundenţă şi varietate de valori spirituale. Bogăţie de idei. Bogăţie de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Bogăţie ≠ mizerie, sărăcie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BOGĂŢÍE s. 1. v. belşug. 2. v. bunăstare. 3. v. avere. 4. v. fast.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

bogăţíe s. f., art. bogăţía, g.-d. art. bogăţíei; pl. bogăţíi, art. bogăţíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BOGĂŢÍ//E bogăţiei f. 1) Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesităţile obişnuite; belşug; îndestulare; abundenţă. 2) Situaţie de om bogat. 3) Mulţime de bunuri materiale (în natură sau în bani); avuţie. 4) Cantitate mare de valori spirituale; abundenţă. bogăţie de idei. bogăţie de mijloace de expresie. 5) Aparenţă de lucru bogat; caracter bogat; fastuozitate; somptuozitate. bogăţiea unui decor. [art. bogăţia; G.-D. bogăţiei; Sil. -ţi-e] /bogat + suf. bogăţieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • abundenţă — abundénţă s. f. cantitate mare, belşug; bogăţie. ♢ cornul ĕi = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului. (după fr. abondance, lat. abundantia) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABUNDÉNŢĂ s.f. Cantitate mare, belşug, bogăţie, prisos. ♢ …   Dicționar Român

  • avea — AVEÁ, am, vb. II. tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deţine. ♢ expr. (fam.) Ce am avut şi ce am pierdut = n am ce pierde; puţin îmi pasă. ♢ fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee. ♢ loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea… …   Dicționar Român

  • mină — MÍNĂ1, mine, s.f. 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanţe minerale utile; complex de lucrări, de instalaţii în subteran şi la suprafaţă, destinate exploatării, cu ajutorul puţurilor şi galeriilor, a unui zăcământ de substanţe minerale utile;… …   Dicționar Român

  • opulenţă — OPULÉNŢĂ, opulenţe, s.f. (livr.) Bogăţie, belşug, abundenţă. – Din fr. opulence, lat. opulentia. Trimis de ana zecheru, 28.04.2006. Sursa: DEX 98  Opulenţă ≠ mizerie, pauperitate, penurie, pauperism Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime… …   Dicționar Român

  • tezaur — TEZÁUR, tezaure, s.n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preţ, strânse şi păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăţie. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preţ. ♦ Bani sau obiecte preţioase ascunse de multă …   Dicționar Român

  • aur — ÁUR s.n. 1. Metal preţios, de culoare galbenă strălucitoare, foarte maleabil şi ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă, de artă, monede (servind din această cauză şi ca etalon al valorii) etc. ♦ fig. Lucru valoros, preţios. ♢ Aur alb …   Dicționar Român

  • belşug — BELŞÚG s.n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundenţă, bogăţie. ♢ loc. adv. Din belşug = în cantitate mare, din plin. [var.: (reg.) bielşúg, bilşúg s.n.] – Din magh. böség. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • blagă — BLÁGĂ, blăgi, s.f. (reg.) Bogăţie, avere. – Din sb. blago. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DLRM  BLÁGĂ s. v. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace, situaţie, stare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  blágă (blắgi), s.f. –… …   Dicționar Român

  • coloratură — COLORATÚRĂ, coloraturi, s.f. 1. Manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să şi afirme virtuozitatea tehnică, executând cadenţe, triluri etc. ♢ Soprană de coloratură = soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în …   Dicționar Român

  • exuberanţă — EXUBERÁNŢĂ, exuberanţe, s.f. 1. Însuşirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însuşiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăţie, belşug, abundenţă; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”