boldei

BOLDÉI, boldei, s.m. Câine de talie mică, cu picioare scurte. – Bold + suf. -ei.

Trimis de valeriu, 22.02.2008. Sursa: DEX '98



boldéi s. m., pl. boldéi, art. boldéii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BOLDÉI boldei m. 1) Specie de câini de vânătoare cu corpul lung şi cu picioarele scurte, folosit pentru a scoate vulpile sau bursucii din vizuină; baset. 2) Câine din această specie. [Sil. bol-dei] /bold + suf. boldeiei

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



boldéi (boldéi), s.m. – Cîine de talie mică, de vînătoare. Probabil engl. bulldog, alterat în pronunţarea pop. Este cuvînt intrat în limbă în sec. XIX, ca termen de vînătoare, şi se aplică numai cîinilor de rasă străină. DAR şi Scriban îl derivă de la bold; nu reuşim însă să ne explicăm legătura semantică între cele două cuvinte. Totuşi, această apropiere spontană poate explica schimbarea pronunţării. – Der. bold(e)ică, s.f. (căţea de vînătoare). Dacă etimonul pe care îl propunem este corect, boldei, este dublet al lui buldog, s.m. (mops, cîine de pradă), din engl., prin intermediul fr. bouledogue.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER