volintir


volintir
VOLINTÍR s.m. v. voluntar.
Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

volintír (zavergiu, soldat voluntar) s. m., pl. volintíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VOLINTÍR volintiri m. v. VOLUNTAR. /<rus. volontër
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

volintír, volintíri, s.m. (înv.) 1. ostaş grec voluntar (mai ales înrolat în armata lui Ipsilante, în vremea zaverei, la 1821). 2. om crud, barbar.
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • volintír — s. m., pl. volintíri …   Romanian orthography

  • volintiresc — VOLINTIRÉSC, EÁSCĂ, volintireşti, adj. (înv.) De volintir. – Volintir + suf. esc. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98  volintirésc adj. m., f. volintireáscă; pl. m. şi …   Dicționar Român

  • volintiraş — VOLINTIRÁŞ, volintiraşi, s.m. (înv.) Diminutiv al lui volintir. – Volintir + suf. aş. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98  volintiráş s. m., pl. volintiráşi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • volintiroi — VOLINTIRÓI, volintiroi, s.m. (înv.) Augmentativ al lui volintir. – Volintir + suf. oi. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98  volintirói s. m., pl. volintirói, art. volintiróii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţ …   Dicționar Român

  • volintireşte — VOLINTIRÉŞTE adv. (înv.) Ca volintirii. – Volintir + suf. eşte. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98  volintiréşte adv. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • voluntar — VOLUNTÁR, Ă, voluntari, e, adj., s.m. I. adj. (Despre oameni şi manifestările lor) 1. Care acţionează de bunăvoie, din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni, în mod conştient; (despre acţiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ♢ Act… …   Dicționar Român