vorbitor

vorbitor
VORBITÓR, -OÁRE, vorbitori, -oare, adj., subst. I. adj. 1. Care vorbeşte; care foloseşte limbajul articulat. ♦ Care vorbeşte plăcut (şi mult); vorbăreţ, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. s.m. şi f. 1. Persoană care vorbeşte, care foloseşte limbajul articulat. ♦ Persoană care povesteşte, care discută cu alţii. 2. Orator, conferenţiar. III. s.n. Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. şi cineva venit din afară. – Vorbi + suf. -tor (III după fr. parloir).
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VORBITÓR adj. v. comunicativ, concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, expansiv, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, prietenos, puternic, serios, sociabil, solid, tare, temeinic, volubil.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

VORBITÓR adj., s. 1. adj. (rar) cuvântăreţ, cuvântător. (Fiinţă vorbitoroare.) 2. s. (livr.) locutor. (Un vorbitor care comunică un mesaj.) 3. s. v. conferenţiar. 4. adj. v. sonor. 5. s. v. parloar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vorbitór adj. m., (persoană) s. m., pl. vorbitóri; f. sg. şi pl. vorbitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

vorbitór (cameră) s. n., pl. vorbitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VORBIT//ÓR1 vorbitoroáre (vorbitoróri, vorbitoroáre) 1) şi substantival Care vorbeşte; cu proprietatea de a comunica prin limbaj; cuvântător. Fiinţă vorbitoroare. 2) rar Care constituie o dovadă serioasă; care vorbeşte de la sine; semnificativ; elocvent; grăitor. Argument vorbitor. /a vorbi + suf. vorbitortor
Trimis de siveco, 13.06.2008. Sursa: NODEX

VORBIT//ÓR2 vorbitoroáre (vorbitoróri, vorbitoroáre) m. şi f. 1) Persoană care are darul de a vorbi frumos şi liber în public; orator. 2) Persoană care povesteşte sau întreţine o conversaţie. /a vorbi + suf. vorbitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VORBIT//ÓR3 vorbitoroáre n. Sală specială pentru întrevederi şi convorbiri; parloar. /a vorbi + suf. vorbitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • antevorbitor — ANTEVORBITÓR, OÁRE, antevorbitori, oare, s.m. şi f. Persoană care a vorbit, într o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante + vorbitor (după germ. Vorredner). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ANTEVORBITÓR s. preopinent.… …   Dicționar Român

  • dincoace — DÍNCOACE adv. În partea aceasta, în partea dinspre vorbitor. ♢ loc. adj. De dincoace = care se află în partea aceasta (dinspre vorbitor). ♢ loc. prep. Dincoace de... = în partea aceasta (dinspre vorbitor). De dincoace de... = din partea aceasta.… …   Dicționar Român

  • parloar — PARLOÁR, parloare, s.n. (livr.) Sală de primire a vizitatorilor într un cămin, într un internat şcolar, într o cazarmă etc.; vorbitor (III). – Din fr. parloir. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PARLOÁR s. vorbitor, (înv.) parlatoriu …   Dicționar Român

  • acesta — ACÉSTA, ACEÁSTA, aceştia, acestea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor) Ce e aceasta? ♢ loc. adv. Pentru aceasta = din această cauză, de aceea. (În) afară de (sau pe… …   Dicționar Român

  • cuvântător — CUVÂNTĂTÓR, OÁRE, cuvântători, oare, adj., s.m. si f. 1. adj. Care cuvântă (1), cuvântăreţ; care are însuşirea de a vorbi. 2. (Rar) s.m. si f. Orator, vorbitor. – Cuvânta + suf. ător. Trimis de gudovan, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • locutor — LOCUTÓR, locutori, s.m. (lingv.) Vorbitor. – Din fr. locuteur. Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX 98  LOCUTÓR s. v. vorbitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  locutór s. m., pl …   Dicționar Român

  • De Cartier — Studio album by B.U.G. Mafia Released September 20, 1998 …   Wikipedia

  • acel — ACÉL1, ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (antepus) (Arată că fiinţa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spaţiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. [gen. dat. sg.: acelui, acelei, gen. dat. pl.:… …   Dicționar Român

  • acest — ACÉST, ACEÁSTĂ, aceşti, aceste, adj. dem. (antepus) 1. (Arată că fiinţa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape, în spaţiu sau timp, de vorbitor) Acest deal. Această casă. 2. (În legătură cu substantive care… …   Dicționar Român

  • conferenţiar — CONFERENŢIÁR, Ă, conferenţiari, e, s.m. şi f. 1. Persoană care ţine o conferinţă. 2. Grad în învăţământul superior, intermediar între lector şi profesor; persoană care deţine acest grad. [pr.: ţi ar] – Din fr. conférencier. Trimis de LauraGellner …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”