zavragiu


zavragiu
ZAVRAGÍU, zavragii, s.m. 1. Ţigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – cf. zavergiu.
Trimis de spall, 12.03.2002. Sursa: DEX '98

ZAVRAGÍU adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâl-cevitor, scandalagiu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

zavragíu s. m. (sil. -vra-), art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ZAVRAGÍ//U zavragiui m. 1) înv. Ţigan nomad; şătrar. 2) fig. Persoană căreia îi plac scandalurile; scandalagiu. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • zavragíu — s. m. (sil. vra ), art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii …   Romanian orthography

  • zavragioaică — ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s.f. 1. Ţigancă din grupul ţiganilor nomazi (ursari sau căldărari), soţie de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreaţă. – Zavragiu + suf. oaică. Trimis de spall, 12.03.2002. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • certăreţ — CERTĂRÉŢ, EÁŢĂ, certăreţi, e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arţăgos. – Ceartă + suf. ăreţ. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CERTĂRÉŢ adj., s. arţăgos, gâlcevitor, scandalagiu,… …   Dicționar Român