Dicționar Român. 2013.
scufie — SCUFÍE, scufii, s.f. 1. Căciuliţă de formă specială, care se leagă sub bărbie, purtată mai ales de sugari; boneţică. 2. Bonetă de pânză, de stofă etc., care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului; tichie, căciulită. 3. Căciulită rotundă,… … Dicționar Român
bonetă — BONÉTĂ, bonete, s.f. 1. Acoperământ de cap confecţionat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranţi, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = un fel de căciuliţă de lână cu… … Dicționar Român
căiţă — CĂÍŢĂ, căiţe, s.f. (reg.) 1. Bonetă, scufie, căciuliţă. 2. (pop.) Membrană care înveleşte capul unor copii nou născuţi, tichie. ♢ expr. Născut cu căiţă (pe cap) = se spune despre un om norocos. 2. (reg.) Placentă (1). – Din scr. kaica. Trimis de… … Dicționar Român
căpiţă — CĂPÍŢĂ, căpiţe, s.f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreţ sau de cereale. 2. (Rar) Căpăţână (3). – Din bg. kopica. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂPÍŢĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe … Dicționar Român
scufiuţă — scufiúţă, scufiúţe, s.f. (reg.) 1. bonetă mică de pânză, de stofă, purtată noaptea sau prin casă; bonetă, tichie, căciulă. 2. boneţică pentru sugari; scufă. Trimis de blaurb, 05.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scufiţă — SCUFÍŢĂ, scufiţe, s.f. Diminutiv al lui scufă. – Scufă + suf. iţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCUFÍŢĂ s. 1. v. boneţică. 2. v. tichie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scufíţă s. f … Dicționar Român
scufă — SCÚFĂ, scufe, s.f. Scufie. – Din ngr. skúfos. Trimis de LauraGellner, 19.07.2004. Sursa: DEX 98 SCÚFĂ s. v. tichie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime SCÚFĂ s. v. bonetă, boneţică, scufie, scu fiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
tichie — TICHÍE, tichii, s.f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creştetul capului. ♢ expr. Ce i lipseşte chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de … Dicționar Român
