zurbagiu


zurbagiu
ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ (înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurba + suf. -giu.
Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98

ZURBAGÍU adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlcevitor, răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat, scandalagiu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

zurbagíu adj. m., s. m., f. zurbagíe; pl. m. şi f. zurbagíi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ZURBAGÍ//U zurbagiue (zurbagiui) şi substantival 1) înv. Care a luat parte la o zurbă; care s-a răzvrătit. 2) Care face scandal; pus pe certuri; scandalagiu. /zurbă + suf. zurbagiugiu
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • certăreţ — CERTĂRÉŢ, EÁŢĂ, certăreţi, e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arţăgos. – Ceartă + suf. ăreţ. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CERTĂRÉŢ adj., s. arţăgos, gâlcevitor, scandalagiu,… …   Dicționar Român

  • răsculat — RĂSCULÁT, Ă, răsculaţi, te, adj. (Adesea substantivat) Revoltat împotriva unei nedreptăţi sau a unei oprimări. – v. răscula. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂSCULÁT adj., s. răzvrătit, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sediţios …   Dicționar Român

  • tui — túi ( iuri), s.n. – Însemn militar turc; care constă într un anumit număr de cozi de cal (6 pentru sultan, 3 pentru Marele Vizir, 2 pentru domnii din Munt. şi Mold.), legate la capătul unei lănci roşii. tc. tuy (Şeineanu, III, 124), cf. ngr.… …   Dicționar Român