împeliţat


împeliţat
ÎMPELIŢÁT, -Ă, împeliţaţi, -te, adj. Afurisit, blestemat. ♢ expr. Drac împeliţat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaş, obraznic. ♦ (Substantivat, m.; art.) Dracul. [var.: împieliţát, -ă adj.] – v. împeliţa.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎMPELIŢÁT adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎMPELIŢÁTUL s. art. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, ne-curatul, satană, tartor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎMPELIŢÁ//T împeliţattă (împeliţatţi, împeliţatte) 1) v. A SE ÎMPELIŢA.Drac împeliţat se spune unui copil neastâmpărat sau obraznic. 2) Care are purtări rele. /v. a se împeliţa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • afurisit — AFURISÍT, Ă, afurisiţi, te, s.m. şi f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (fam.) (Copil) ştrengar, poznaş. – v. afurisi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Afurisit ≠ binecuvântat, blagoslovit Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • drac — DRAC, draci, s.m. 1. Fiinţă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuţă. ♢ expr. A fi dracul gol (sau împieliţat) sau a fi drac împieliţat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş.… …   Dicționar Român

  • ticălos — TICĂLÓS, OÁSĂ, ticăloşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se găseşte într o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. mizerie , et. nec.) + suf.… …   Dicționar Român

  • împeliţa — ÎMPELIŢÁ, împeliţez, vb. I. refl. (înv.) A se întrupa, a se încarna. [var.: (rar) împieliţá vb. I] – În + peliţă (= pieliţă). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎMPELIŢÁ vb. v. incarna, întruchipa, întrupa …   Dicționar Român

  • împieliţat — ÎMPIELIŢÁT, Ă adj. v. împeliţat. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • înomenit — înomenít, ă, adj. (înv.) încarnat, întrupat, împeliţat. Trimis de blaurb, 15.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român