împinge

împinge
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. tranz. A mişca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situaţie (nemeritată). 3. tranz. fig. A îndemna, a îmboldi. 4. refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ tranz. A îmbrânci. 5. tranz. (înv.) A izgoni, a alunga. ♦ fig. A nu accepta, a respinge. 6. intranz. (reg.) A cheltui. ♦ tranz. A plăti. ♢ expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – lat. impingere.
Trimis de valeriu, 28.10.2008. Sursa: DEX '98

ÎMPÍNGE vb. 1. v. îmbrânci. 2. v. mâna. 3. v. antrena.
Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime

ÎMPÍNGE vb. v. alunga, goni, izgoni, îndemna, respinge, stimula.
Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime

împínge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns
Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMPÍNGE împíng tranz. 1) (persoane, lucruri etc.) A deplasa prin aplicarea unei forţe de apăsare. împinge dulapul. 2) (persoane) A face să se mişte prin acţiunea bruscă şi puternică a braţelor. împinge pe cineva în prăpastie. 3) (lucruri) A vârî cu forţa, îndesând (într-un spaţiu limitat); a bucşi. împinge hainele în valiză. ♢ împinge bani (cuiva) a mitui (pe cineva). 4) fig. (persoane) A determina prin diverse mijloace (la o acţiune). împinge la revoltă. 5) fig. (persoane) A ajuta să ajungă (la o situaţie nemeritată). /<lat. impingere
Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: NODEX

A SE ÎMPÍNGE mă împíng intranz. pop. A-şi face loc (înainte) înghesuindu-se sau dând brânci. /<lat. impingere
Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: NODEX

împínge (împíng, împíns), vb. – 1. A mişca, a deplasa din loc exercitînd o apăsare. – 2. A face să înainteze, să progreseze. – 3. A face favoruri. – 4. A îmboldi, a incita, a mişca. – 5. (înv.) A respinge. – Mr. pingu, pimşu, pimtu. lat. impĭngĕre (Puşcariu 788; Candrea-Dens., 1391; REW 4309; DAR), cf. it. (im)pingere (calabr. mpingere), prov. empenher, v. fr. empeindre, cat. empenyer. var. pinge, foarte rară, nu este reprezentantă directă a lat. pingere, ci a rezultat cu afereză de la (m)pinge. – Der. împingător, adj. (stimulant, incitant; instigator); împinsătură, s.f. (împingere; apăsare). DAR, urmîndu-l pe Giuglea, Dacor., III, 734, consideră că împinge "a cheltui", "a face eforturi economice" reprezintă lat. impendĕre, cu aceeaşi confuzie cal încinde-încinge; însă ex. aduse nu sînt convingătoare, şi se explică mai bine prin lat. impĭngĕre.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?
Synonyms:
, , , , , ,


Look at other dictionaries:

  • impinge — ► VERB (impinging) (usu. impinge on) 1) have an effect or impact. 2) come into contact; encroach. DERIVATIVES impingement noun. ORIGIN Latin impingere drive something in or at …   English terms dictionary

  • Impinge — Im*pinge , v. t. [imp. & p. p. {Impinged}; p. pr. & vb. n. {Impinging}.] [L. impingere; pref. im in + pangere to fix, strike; prob. akin to pacisci to agree, contract. See {Pact}, and cf. {Impact}.] To fall or dash against; to touch upon; to… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • impinge — I verb advance upon, aggress, attack, bang, barge in, break bounds, break in on, bump, butt against, collide, come into collision, contact, dash against, encroach, entrench on, fall against, foray, force oneself in, hit, impingi, impose, incidere …   Law dictionary

  • impinge — (v.) 1530s, fasten or fix forcibly, from L. impingere drive into, strike against, from assimilated form of in into, in, on, upon (see IN (Cf. in ) (2)) + pangere to fix, fasten (see PACT (Cf. pact)). Sense of encroach, infringe first recorded… …   Etymology dictionary

  • impinge — meaning ‘to have an effect (on)’, has a present participle impingeing, with e to preserve the soft sound of the g …   Modern English usage

  • impinge — [v] trespass affect, bear upon, disturb, encroach, influence, infringe, intrude, invade, make inroads, meddle, obtrude, pry, touch, violate; concepts 14,156 Ant. avoid, dodge …   New thesaurus

  • impinge — [im pinj′] vi. impinged, impinging [L impingere < in , in + pangere, to strike: see FANG] 1. a) to strike, hit, or dash (on, upon, or against something) b) to touch (on or upon); have an effect [an idea that impinges on one s mind] …   English World dictionary

  • impinge on — phrasal verb impinge on or impinge upon [transitive] Word forms impinge on : present tense I/you/we/they impinge on he/she/it impinges on present participle impingeing on past tense impinged on past participle impinged on formal impinge on/upon… …   English dictionary

  • impinge — v. (formal) (d; intr.) to impinge on, upon (to impinge on smb. s rights) * * * [ɪm pɪndʒ] upon (to impinge on smb. s rights) (formal) (d; intr.) to impinge on …   Combinatory dictionary

  • impinge — intransitive verb (impinged; impinging) Etymology: Latin impingere, from in + pangere to fasten, drive in more at pact Date: 1605 1. to strike or dash especially with a sharp collision < I heard the rain impinge upon the earth James Joyce > 2. to …   New Collegiate Dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”