împăciuitor

împăciuitor
ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuieşte; conciliant. [pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor.
Trimis de valeriu, 18.03.2008. Sursa: DEX '98

ÎMPĂCIUITÓR adj. conciliant, (înv.) împăcăcios, înduplecător. (Ton împăciuitor.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

împăciuitór adj. m. (sil. -ciu-i-), pl. împăciuitóri; f. sg. şi pl. împăciuitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎMPĂCIUIT//ÓR împăciuitoroáre (împăciuitoróri, împăciuitoroáre) Care împăciuieşte; cu rol de a mijloci o împăciuire; conciliator; pacificator. /a împăciui + suf. împăciuitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • conciliant — CONCILIÁNT, Ă, concilianţi, te, adj. Împăciuitor; care se lasă uşor înduplecat. [pr.: li ant] – Din fr. conciliant. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  CONCILIÁNT adj. v. împăciuitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • împăciuitorism — ÎMPĂCIUITORÍSM s.n. Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergenţe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ p. gener. Îngăduinţă exagerată faţă de greşelile cuiva. [pr.: ciu i ] – Împăciuitor + suf. ism. Trimis de… …   Dicționar Român

  • conciliator — CONCILIATÓR, OÁRE, conciliatori, oare, adj. Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergenţe; care duce spre înţelegere între părţi opuse. ♦ (În politică) Care, în faţa unor divergenţe de ordin principial, caută o soluţie de compromis …   Dicționar Român

  • pacificator — PACIFICATÓR, OÁRE, pacificatori, oare, s.m. şi f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabileşte pacea, liniştea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  pacificatór s. m., adj …   Dicționar Român

  • împăciuitorist — ÎMPĂCIUITORÍST, Ă, împăciuitorişti, ste, adj., s.m. şi f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [pr.: du i ] Împăciuitor + suf. ist. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMPĂCIUITORÍST… …   Dicționar Român

  • amiabil — AMIÁBIL, Ă, amiabili, e, adj. (Franţuzism) Înţelegător, prietenos; binevoitor. ♢ (Adverbial) Prieteneşte. ♦ (jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [pr.: mi a ] – Din fr. amiable. Trimis de ana zecheru …   Dicționar Român

  • mediator — MEDIATÓR, OÁRE, mediatori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană, guvern etc. care mijloceşte o înţelegere între două părţi (adverse), care face un act de mediaţie; mijlocitor, intermediar. 2. s.n. Intermediar chimic care asigură transmiterea… …   Dicționar Român

  • pacefăcător — pacefăcătór, pacefăcătóri, s.m. (înv.) pacificator, împăciuitor. Trimis de blaurb, 17.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • paciuitoriu — paciuitóriu, oáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) împăciuitor. 2. (s.m.) persoană care păciuieşte. Trimis de blaurb, 28.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • transigent — TRANSIGÉNT, Ă, transigenţi, te, adj. (livr.) Care cedează uşor, care face concesii şi compromisuri; conciliant. – Din lat. transigens, ntis, fr. transigeant. Trimis de ionel bufu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  transigént adj. m., pl. transigénţi; …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”